Una dintre cele mai involuntar-comice întrebări pe care le-am auzit în ultima vreme e cea adresată de-o reporteriţă unui escroc tocmai arestat pentru delapidarea a sute de miliarde de lei: în timp ce poliţiştii îl înghesuiau cu oarecare violenţă într-o dubă, jurnalista l-a chestionat: "Suferiţi de vreo boală?" Nu ştiu şi nu contează ce-a răspuns proaspătul arestat, dar ştiu la ce se gândea juna gazetăriţă: la foarte probabila invocare ulterioară de către prezumtivul infractor a "nesuportării regimului de detenţie" şi a altor maladii declanşate la ţanc. Atleţi plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloţi!) ai partidelor sexuale şi ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestaţi se năruie şi exhibă judecătorilor (cu care adesea chefuiseră în draci) psihice labile, boli incurabile şi o cuminţenie îngerească.

Prin gemuleţul mizerabil al maladiilor imaginare s-au strecurat mai toţi eroii ingineriilor financiare, escrocii deveniţi milionari în dolari, asasinii dovediţi. Unii dintre condamnaţi, precum generalul Stănculescu, nici măcar nu ajung să facă cunoştinţă cu zeghea. O altă categorie, în care se încadrează perfect "fratele" Viorel Păunescu, evită cu abilitate să se prezinte în faţa justiţiei. Ce e drept, toţi aceştia beneficiază de protecţie la Înalta Poartă cotroceană: oare n-a figurat "bolnavul" frate pe lista celor care trebuiau să-l însoţească pe Ion Iliescu în cea mai recentă descindere în Statele Unite?

Cât despre încercarea de a-l prezenta pe generalul-Ghips drept un fel de Bălcescu bolnav şi sărac, tânjind de dorul ţării care-l persecută, e una din cele mai sinistre farse ale istoriei româneşti din ultima sută de ani. O pot înţelege pe soţia generalului atunci când varsă venin împotriva clicii iliesciene, profitorii direcţi ai trădării lui Ceauşescu de către omul de casă "Victoraş", dar nu înţel