"Un document al obsesiei româneşti"

Editura JURNALUL LITERAR a început publicarea, în volum, a Caetelor de dor, revista scoasă în exil de Virgil Ierunca şi Constantin Amăriuţei între 1951 şi 1960. Din cele 13 numere care s-au urmat la intervale neregulate, primul volum de la Jurnalul literar le cuprinde pe primele 4, toate din 1951. Cei doi redactori îşi amintec, pe rînd, cum s-au zbătut să tipărească revista. Textele-prefaţă au mai fost publicate în revista Jurnalul literar în 1998 şi respectiv 2000. Caete de dor (aşa se scria cuvîntul mai demult: Caete) nu e cea dintîi revistă a exilului nostru (parizian şi nu numai). În noiembrie 1948, apărea la Paris Luceafărul, cu sprijinul bănesc al generalului Rădescu. Secretar de redacţie fiind, V. Ierunca a obţinut colaborarea unor Al. Busuioceanu, M. Villara, Horia Stamatu şi a altora pe care el însuşi, după cum recunoaşte astăzi, nu i-ar fi publicat, de n-ar fi fost "marea generozitate a lui M. Eliade". În Luceafărul a publicat Cioran sub iniţialele Z.P., ultimele sale texte scrise în româneşte. De la Caete de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacţional al lui C. Amăriuţei, cel puţin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ţine să amintească şi de publicaţiile din exil care i-au succedat sau pe care le-a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu, de Destin de la Madrid a lui George Uscătescu, de România Muncitoare al lui Eftimie Gherman (la primele două, Ierunca a fost colaborator, pe aceasta din urmă o redacta "de la prima pînă la ultima pagină"), de America şi Mele, editate pe pămînt sud-american de Şt. Baciu, de Drum a lui N. Petra, din S.U.A., de Fiinţa românească, scoasă la Paris de "Fundaţia Regală Carol I", de Prodromos a lui Ioan Cuş