Drama imposibilităţii de a comunica
Stelian Ţurlea este un autor talentat şi activ, un adevărat profesionist al scrisului. El a publicat până în prezent şaisprezece cărţi, printre care trei romane subtile, lucrate cu artă, apreciate deopotrivă (deşi din motive diferite) atât de critica literară, cât şi de publicul larg: Pavană în peisaj marin, 1988, Iubire interzisă, 1995, Fă-ţi patul şi dormi!, 1997.
De curând, la bibliografia sa oricum impresionantă s-au mai adăugat trei cărţi: un roman de o frapantă originalitate, Martorul, şi două naraţiuni fanteziste, destinate copiilor, pe care fără îndoială îi vor cuceri: Călătorie fantastică în vreme de eclipsă şi Virusul mileniului.
Romanul aduce în prim-plan un personaj grotesc şi înfricoşător, un fel de cocoşatul de la Notre Dame în variantă românească. Scriitorul şi-a propus nici mai mult nici mai puţin decât să ne facă să-l iubim pe acest monstru. Este vorba, să recunoaştem, de un pariu greu de câştigat, cu atât mai greu cu cât Stelian Ţurlea nu mai are libertatea pe care o avea Victor Hugo de a folosi o retorică romantică pentru a-i înduioşa pe cititori.
O altă dificultate derivă din faptul că personajul joacă şi rolul de narator, că romanul este scris, deci, la persoana întâi, din perspectiva unui pitic diform, marginalizat de oamenii normali. Îţi trebuie multă imaginaţie ca să te substitui unui asemenea personaj.
Şi totuşi, Stelian Ţurlea câştigă pariul. Mai mult decât atât, el participă dezinvolt la această cursă (narativă) cu obstacole, creând impresia că nimic nu e mai simplu decât să le depăşeşti unul după altul şi să treci surâzător linia de sosire.
Personajul-narator ni se prezintă singur, de la început, într-un stil direct şi şocant:
"Sunt mic, urât, diform, ghebos. Şi rău. Mi s-a spus întotdeauna, aproape de când reuşesc să-mi amintesc despre mine, c
