* Teoreticienii literari care dispreţuiesc literatura ar putea fi asemănaţi cu acei medici despre care vorbeşte, în jurnalul său, Leonardo da Vinci, care asistau la operaţiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale.

* Vieţii îi datorăm iluzia, destinului îi datorăm certitudinea.

* Demonia acestei prospeţimi care vrea să devină Formă, să se fixeze.

* Orice Formă implică o revoltă a obiectului faţă de lume şi o supunere faţă de el însuşi.

* Ceea ce uiţi, ceea ce pierzi te defineşte tot atît de profund ca şi întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult.

* Se-ntîmplă să gîndeşti fiindcă nu poţi (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potoleşte reflecţia solitară, aşa cum umbra - înţelepciunea optică - potoleşte arşiţa soarelui.

* Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficţiunea aparţine trecutului sau viitorului. Trecutul şi viitorul: timpurile ficţiunii.

* Atîtea cunoştinţe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate şi dragi, au păşit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări cu flacără neagră.

* O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarităţii, solidităţii. În fapt, sîntem înconjuraţi de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăţ al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice.

* Maxima inteligenţă presupune a percepe difuz limitele, iar nu a le trasa exact, cu rigla şi compasul.

* Cochetăm cu termenele lungi, nu doar din teamă, ci pentru că simţim instinctiv că înaintarea în timp înseamnă acordarea unor şanse în plus purificării.

* A pune punct: una din cele mai anevoioase operaţii, ţinînd, în fond, de o gramatică transcendentă.

@N