Trebuie ca la un moment dat Corneliu Vadim Tudor să plătească pentru murdăriile pe care le-a vîndut în România Mare. Niciodată nu m-am îndoit că se va ajunge şi aici, dar mi se pare de neiertat că Justiţiei române i-au trebuit unsprezece ani ca să-şi facă datoria. Unsprezece ani pentru a constata că acest ziarist calomniază. Nici pînă azi însă Justiţia nu s-a autosezisat împotriva antisemitismului, antimaghiarismului şi împotriva atacurilor împotriva ţiganilor ca etnie publicate în România Mare, condusă de C.V. Tudor.

Ziarista Rodica Chelaru, groaznic calomniată, sub pseudonim, evident, de C.V. Tudor, merită felicitată pentru răbdarea ei de a străbate toate meandrele posibile în justiţia autohtonă pînă să aibă cîştig de cauză în procesul pe care i l-a intentat lui C.V.Tudor. Victoria ei în acest proces ar trebui trecută în contul unei jurnaliste care şi-a făcut datoria în numele a milioane de oameni care au fost calomniaţi şi ameninţaţi în paginile României Mari.

Nu-mi fac iluzii prea mari în privinţa consecinţelor acestei victorii, din cel puţin două motive. Cel mai important e că Justiţia s-a sensibilizat în cazul C.V.T. de-abia după ce "s-a imunizat" împotriva ameninţărilor acestuia la adresa judecătorilor şi procurorilor care se ocupau de procesele care i-au fost intentate. O imunizare asupra căreia planează bănuiala că nu e tocmai ce pare. Dar care nu poate fi considerată o reacţie de porunceală. Al doilea motiv, care e şi cel mai important, e că Justiţia încă nu şi-a priceput rolul esenţial în democraţie, ci aşteaptă indicaţii, semnale şi alte asemenea impulsuri fundamental dezonorante.

Să ne întoarcem însă la cazul în discuţie. C.V. Tudor a ajuns în postura de politician votat de milioane de cetăţeni şi din cauza somnului justiţiei. Dacă el ar fi fost condamnat, aşa cum era normal, de la primele procese de calomnie care i-au f