Procurori band cot la cot cu infractori periculosi urmariti general; politisti facandu-se ca ploua cand hotii de buzunare isi "perchezitioneaza" victimele; gardieni publici salutandu-se cordial cu baietii de cartier etc. etc. sunt doar cateva scene pe care le vezi zilnic, oriunde intorci privirea. Fenomenul infractional de esenta pur romaneasca a devenit uluitor de manifest. Vina apartine deopotriva politicului si opiniei publice, dar inainte de a blama cele doua componente (la noi aproape contradictorii) ale unei societati "tranzitorii", nu trebuie uitat ca justitia romaneasca este putreda pana-n maduva oaselor. Iar cancerul care a imbolnavit atat de grav Romania poarta un nume teribil de simplu: coruptie.
Noua putere a promis, in campania electorala, ca va face astfel incat sa redea institutiilor statului autoritatea de care au atata nevoie. Nu este vorba de autoritatea pe care ar merita-o respectivele institutii, pentru ca atunci ne-am confrunta cu un adevarat dezastru national.
Demersul pedeseristilor pare insa sortit esecului. La fel cum CDR si-a inceput spectaculos mandatul - de fapt, mult mai spectaculos decat PDSR - pentru ca ulterior sa esueze penibil intr-un soi de masacarada cu miros de tigareta, aproape sigur si Partidul Democratiei Sociale din Romania isi va domoli destul de repede avantul, transformandu-l in simple declaratii de intentii.
Nici fosta putere, nici actuala nu au oamenii pe care sa-i aseze in avangarda luptei cu coruptia. Cei batrani sunt rupti de realitate, cei ajunsi la deplina maturitate au asteptat prea mult pentru a scapa sansa unui trai "occidental" (la urma urmei, clasa politica ce conduce acum Romania este un produs suta la suta comunist), cei tineri nu au experienta, dar au visuri de marire. Si atat de usor pot fi acestea cumparate!
Atunci, care poate fi solutia? O lege care sa controleze averile tutu
