La început m-am mulţumit să intru de cîteva ori, din curiozitate, în ciberspaţiu şi să-mi contactez acei cunoscuţi care ştiam că au adrese virtuale, ca să le-o comunic pe a mea (pentru cei interesaţi, cu bunăvoinţa Dilemei) o dată cu bucuria de a-i (re)găsi şi în acest mod. Dar, la un moment dat, lucrurile s-au precipitat. În urma unor sugestii, am rugat un prieten să-mi creeze un site, astfel că în decembrie am putut să descind în propria "alveolă" virtuală (www.geocities.com/mihai_ignat/). Aproximativ în acelaşi timp am avut ocazia să asist la discuţiile şi schimburile de informaţii dintre membrii unui grup de dialog pe teme de literatură contemporană românească. Am aflat de adresele unor situri, de la cele personale la acelea ale unor reviste exclusiv virtuale sau de situri cu cărţi, unde am dat, de exemplu, de recent "oscarizatul" Craii de Curtea-Veche. Interesul mi-a fost stîrnit nu atît de existenţa unui site Eminescu, de exemplu, cît de aceea a unuia care funcţionează ca o perpetuă antologie de debut. E vorba de un spaţiu în care poţi să te integrezi oricînd înscriindu-ţi numele/pseudonimul şi cîteva poezii, alături de mulţi alţii, un soi de Hyde Park virtual. Aici poţi şi să-ţi inserezi părerile despre textele citite, care păreri vor ajunge cît ai zice "click" la autorul producţiilor comentate (avantaj de care autorii publicaţi tradiţional sînt lipsiţi). Nu ştiu cît sînt de bune aceste texte, pentru că deocamdată nu am avut răbdarea de a le parcurge, însă interesant mi se pare faptul în sine, că pe Internet există un loc, paradisiac, în care oricine, indiferent de vîrstă, talent, experienţă literară, situaţie materială, relaţii etc., poate să iasă "la rampă". Mai mult, poate să-şi creeze un site care este, într-un fel, echivalentul virtual al unui volum tradiţional. E ca şi cum la întrebarea "ce ai publicat?", ar răspunde. Dar înseamnă asta a publica?