Culpabilitatea majorităţii - Şi pe mine m-au chemat cînd a născut nevastă'mea, să asist la naştere. M-am dus, bineînteles, dar la un moment dat am ieşit la o ţigară, că nu mai puteam. Probabil că s-au revoltat, că am auzit-o pe una dintre asistente spunînd: "Lasă-l, că cine ştie din ce cultură o fi!" - Respectul diferenţei! - Asta-i lege! Păi eu, odată, am cerut unei chelneriţe, într-o franceză pocită, nişte piper pentru cafeaua mea şi mi-a adus imediat, cu un zîmbet larg, de parcă numai asta ar fi făcut de cînd se născuse. Probabil că şi-o fi zis că aşa e în cultura mea... - Nu ai voie să discriminezi pe nimeni pentru "diferenţa" sa, ori dacă se mira ce caută piperul în cafea, ar fi fost o formă de discriminare. Păi ce-a păţit o prietenă de-a mea cînd i-a zis lui fi'su de 5 ani: "Uite şi la chinezu' ăsta!" Ce morală i-a făcut, ce vrea să spună cu asta, ce, ăla nu e om, de ce-i spune "chinez"?. Or, ea pur şi simplu observase că ăla era asiatic, n-avea nimic cu chinezii. - Cea mai protejată categorie rămîn însă copiii. Să te ferească Dumnezeu să te împotriveşti cu ceva libertăţii sau vocaţiei copilului tău, că te pomeneşti imediat cu o cohortă de lucrători sociali pe cap. Am un vecin a cărui fată este cam curviştină. Într-o zi s-a enervat, i-a tras o pereche de palme şi i-a interzis să se mai ducă la nu ştiu ce bar pe unde îşi făcea veacul. Nu-ţi spun că a doua zi s-a pomenit cu unul în casă, care i-a cerut socoteală! "Păi a luat-o pe căi greşite, o să devină o curvă..." - a încercat el să se explice.

"Dar dacă aceasta este vocaţia ei, dumneavoastră trebuie să o sprijiniţi" - i-a explicat omul legii. A rămas bietul om cu gura căscată şi n-a mai zis nimic, că altfel îl dădea şi în judecată şi tot el ar fi trebuit să plătească avocatul fetei, aceasta neavînd mijloace de trai... - Aşa ceva n-ai putea să bagi în cap unui român pentru nimic în lume! - Bine, da