Cunoasterea etiologiei arsurilor este motivata de faptul ca fiecare agent etiologic imprima o anumita specificitate leziunilor. Conditiile accidentarii, alaturi de factorii etiologici, constituie un alt element ce imprima particularitati de ordin anatomo-clinic, prognostic si terapeutic accidentelor termice. In functie de profunzimea arsurii se recunosc patru tipuri ale acesteia: superficiale - gradul I - congestie (eritem si edem, durere cu vindecare rapida fara cicatrice); partiale - gradul al II-lea flictine (afectarea partiala a stratului dermic); arsuri profunde - gradul al III-lea (distrugerea totala a tegumentelor urmata de vindecare cu cicatrici si arsuri de gradul al IV-lea (afecteaza si structurile subjacente ale pielii: muschi, oase etc)".

Suprafata de arsura exprimata in procente si gradul arsurii reprezinta criteriul de diagnostic si etapa initiala de elaborare a planului terapeutic. La copii, arsurile sunt de o gravitate mult mai mare decat la adulti, chiar in conditiile in care suprafata de arsura este foarte mica, necesitand consult de specialitate si tratament in unitati specializate. "Copiii, neavand constiinta pericolului, nu stiu sa se fereasca indeajuns de foc, lichide fierbinti etc. in momentul arsurii, mijloacele lor de autoaparare fiind mai reduse, astfel incat agentii termici au o actiune mai prelungita, producand arsuri mai intinse si mai profunde. Sistemul nervos, in curs de dezvoltare, este mai labil, tulburarile de termoreglare si dezechilibrele hidroelectrolitice si acido-bazice se produc mai rapid, astfel decompensarile sistemelor fiziologice la copii duc la aparitia unei forme mai usoare a starii de soc, convulsii, infectii. Pielea copilului este mai fina, astfel incat aceeasi caldura care la un adult produce o arsura de gradele I si II determina la copil o arsura de gradele II - III. Suprafata cutanata specifica a copilul