Ion in tara minunilorDe mult timp viseaza romanul la vremurile in care va ninge cu faina, vor curge la robinetul de la baie lapte si miere, si vin la cel din bucatarie, fructele pamantului vor cadea din pom direct in traista si tot ce va atinge se va preface in aur. In campaniile electorale, discurs...

Ion in tara minunilorDe mult timp viseaza romanul la vremurile in care va ninge cu faina, vor curge la robinetul de la baie lapte si miere, si vin la cel din bucatarie, fructele pamantului vor cadea din pom direct in traista si tot ce va atinge se va preface in aur. In campaniile electorale, discursurile au fost mereu pline de asemenea evocari idilice.

Si chiar daca politicienii nu au nici un merit, ni se intampla uneori sa credem ca ne aflam in plina utopie. Asa au gandit, de pilda, taranii din lunca Siretului cand raul s-a albit de peste. E drept, pestele care plutea era cam mort si li s-a spus sa nu-l manance. Zadarnic. Oamenii au intins gratarele, au prins pestele cu furculita si l-au mancat la fata locului, cu mujdei. Unii au spus, dupa perfuzii si clisme, ca, desi au fost cu un picior in iad, cu celalalt au pasit in rai. Ce daca le-a fost rau? Macar aveau burta plina!

Pamantul bogat din care au tasnit atatea recolte ametitoare, cincinalele in trei ani si jumatate, izvoarele de lapte si miere nu mai sunt pentru saracii nostri doar figuri de stil, ci realitati. Din ce in ce mai halucinante.

Asa se face ca, timp de cateva saptamani, locuitorii orasului hunedorean Brad au baut de la robinet apa cu gust de tuica. De la mic la mare, toti se spalau pe cap, pe dinti si in urechi cu tuica, mancau ciorba de tuica si beau ceai de tuica. Carciumile au trait zile grele. Clientii obisnuiti nu-si mai plateau cotizatia! Ca niciodata, preferau sa stea in cada. Cu toate ca apa era rece, macar era buna de baut. Misterul a fost limpezit la zile bune dupa d