Despre un copil si un cainePe Alma, catelusa mea, am luat-o de pe strada, pentru ca si-a intins botisorul spre mine si pentru ca avea o pata mare pe frunte si pe urechea dreapta, de parca purta o palarie.. A fost dragoste la prima vedere. Desi nu mai avusesem niciodata un caine al meu, Alma m-a inva...
Despre un copil si un cainePe Alma, catelusa mea, am luat-o de pe strada, pentru ca si-a intins botisorul spre mine si pentru ca avea o pata mare pe frunte si pe urechea dreapta, de parca purta o palarie.
A fost dragoste la prima vedere. Desi nu mai avusesem niciodata un caine al meu, Alma m-a invatat cum sa ma port cu ea, chiar daca nu avea decat o luna si cateva zile. Mergeam impreuna in parc, la coafor, in piata. Cand scriam, statea nemiscata sub birou, cand aveam treaba la bucatarie, isi tara un covoras la picioarele mele. Ma astepta cu rabdare cand eram plecata, nici nu se misca de la locul pe care si-l alesese pe canapea. Noaptea ma urmarea prin usa deschisa si ma trezeam cu ea ca-mi lingea mana delicat si apoi pleca pas-pas, pas-pas din dormitor, la locul ei de pe canapea. Am luat-o cu mine prin toate hotelurile prin care am fost, fiindca era teribil de civilizata si se straduia totdeauna sa inteleaga ce vrem de la ea si cum trebuie sa se comporte. Avea o inima mare, ii indragise pe toti cei din familia mea, ne stia dupa nume, dar eu eram favorita ei, se topea de placere cand o mangaiam putin.
Mergea in vizite si la cateva vecine, care-i pastrau un os sau, uneori, o cinsteau cu o sarma. Dar un cuvant sau o mangaiere reprezenta pentru Alma dovada suprema de prietenie.
La un moment dat, in familia noastra a venit baietelul de cateva zile, adus de la maternitate. Nu stiam cum va reactiona Alma la intalnirea cu el. La inceput, l-a mirosit putin si i-a intors spatele, mimand ca este foarte indiferenta. Apoi a inceput sa mearga dupa carucior
