Cei sase supraveghetori de la Penitenciarul Bacau au in subordine 1.600 de detinuti Pentru a-i putea supraveghea, zilnic, gardienii strabat de peste 20 de ori culoarul lung de 100 de metri si deschid de zeci de ori vizetele celulelor Pentru un om de rind, care a avut de-a face cu politia doar cind si-a facut buletinul de identitate sau si-a scos pasaportul, si nu a intrat niciodata intr-o sala de judecata sau intr-un penitenciar, viata de dincolo de gratii reprezinta un adevarat mister. Si, pentru multi, o provocare. Exista insa o categorie de oameni, nu putini, pentru care o usa ce se inchide in spatele lor si zdranganitul de catuse i-au transformat intr-un fel de roboti. Ei sint gardienii de penitenciar. Sau, altfel spus, supraveghetorii de celula. La penitenciarul din Bacau, unul din cele mai mari din tara, sint doar sase astfel de supraveghetori, care, odata la doua zile, timp de 12 de ore, intra in contact cu detinutii. Doi dintre ei au prenumele de Vasile, lucreaza de mai bine de 20 de ani cu gratiile si vizetele si nu vor ca lumea sa afle prea multe despre identitatea lor adevarata. Nu pentru ca le-ar fi teama, pentru ca de acest sentiment au scapat demult, ci mai degraba dintr-o oarecare retinere pentru "ca cei de afara" sa nu afle unde lucreaza. Discutia cu cei doi subofiteri, care se apropie incet de pensie, decurge molcom, in totala contradictie cu zgomotul rece de fier sparge din cind in cind aerul. Fara sa fi fost vreodata cercetati, judecati sau condamnati, cei doi supraveghetori au stat 20 de ani in puscarii. Au stat printre hoti, tilhari, violatori si criminali... Nu se stie citi dintre acestia au executat pedepsele pina la capat. Cert este ca infractorii au plecat, iar gardienii au ramas. "Pentru detinut, condamnarea nu este batuta in cuie. El poate munci pentru a-si reduce pedeapsa, sau poate beneficia de o amnistiere, ca cea din 1988, cind penitenc