Un simpozion de un interes deosebit, consacrat „obiectului“ si memoriei lui sub cele mai variate aspecte, a avut loc recent la NEC, in organizarea lui Radu Paun. Punctul fierbinte al colocviului a fost masa rotunda, moderata de Anca Oroveanu si sustinuta de Ioana Popescu, Andrei Niculescu, Aurelia Mocanu, Radu Ionescu. Analizata din punct de vedere antropologic, estetic, filozofic si autobiografic, tema obiectului si memoriei lui a provocat si interventii de interes din partea publicului, in majoritate tinar.
As vrea sa adaug la toate acestea doua aspecte ale problemei obiectului astazi.
Unul este cel, sa-i spunem, al globalizarii lui. O mostra sugestiva a acestei realitati este celebrul talcioc din Hamburg, mare port maritim. Acest talcioc are chiar un imens compartiment consacrat special „obiectelor“ aduse din toata lumea de marinarii care le ofera. Se amesteca acolo obiecte religioase, etnografice, kitsch-uri de tot hazul, obiecte de arta veritabila, bijuterii, piese de vestimentatie carnavalesca, papusi, obiecte utile. Privindu-le, intelegi deodata ceea ce le uneste. Este experienta obiectului ca aventura, desprinsa de functiile lui practice si chiar ornamentale. Mitul distantei, al calatoriei il purifica, ii asigura durata. In acest sens, obiectul-aventura nu imbatrineste niciodata, nu se demodeaza si nici nu caracterizeaza statutul social al celui care l-a achizitionat. Obiectul acesta inglobeaza aventura-mit, nu se leaga de demersurile constituirii unei colectii personale a posesorului care l-a cumparat din talcioc, nu face neaparat parte din categoria „bunului-gust“, al „calitatii“ memoriei.
Un alt aspect ar fi cel al istoricitatii obiectului-memorie. Din acest punct de vedere, semnalez o experienta a generatiei mele, din perioada interbelica. La acea data, eleva de liceu fiind, in clasele mari, cineva din virstnicii familiei,
