Manifest revoluţionar, pamflet politic, utopic, dar, în egală măsură, şi ficţiune literară, Francezi, încă un efort dacă voiţi să fiţi republicani face parte din cel de-al cincilea dialog al Filozofiei în budoar, apărută în 1795, descriere caustică a instrucţiei libertine primită de Eugénie, o fată de cincisprezece ani.
Actuala ediţie de la Cartea Românească detaşează de contextul iniţial incendiarul discurs al lui Sade despre revoluţie. Faptul are importante consecinţe asupra receptării textului ce, în felul acesta, este perceput ca o construcţie ce ţine mai degrabă de filozofia istoriei, decât de literatură. Se prea poate însă ca aceasta să fi fost chiar intenţia lui Sade căci, în mod evident, Francezi încă un efort... este un text ascuns într-o operă de ficţiune. A circulat, de altfel, legenda că astfel de texte, trimise în afară de marchizul întemniţat ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei...
E, fără îndoială, un text periculos. Şi în acelaşi timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puţin crudă a lui Sade - am spune, cea mai puţin sadică. Discursul acesta, logic şi sofistic, poate fi privit nu numai ca o descriere exactă a Republicii (franceze) perfecte, ci şi ca o încercare a lui Sade de a legitima lumea celorlalte opere ale sale. Adică, de a crea, sub forma republicii, un "cadru legal" care scoate sadismul de sub anatemă şi operele sale de sub eticheta de obscenitate monstruoasă şi morală diabolică. Sade vrea legi "atât de blânde, în număr atât de mic, încât toţi oamenii, oricare le-ar fi caracterul, să li se poată cu uşurinţă supune". Acestea nu pot fi decât legile naturii, dictate de "umanitate, fraternitate, bunăcuviinţă". Ce înseamnă aceasta? Că blasfemia, ateismul, calomnia, furtul, omorul, prostituţia, incestul, violul, sodomia şi alte asemenea, pe rând analizate de Sade, nu sunt fapte rele, de v
