La cîteva zile după ce a înfiat un maidanez, premierul Năstase i-a avertizat pe toţi hoţii de maşini că vor răspunde "în solidar" pentru asasinarea plutonieruui de poliţie Saşa Disici, la Timişoara. Oricît de antipatici îmi sînt hoţii de maşini, mi se pare cam mult. La lege scrie că fiecare răspunde pentru faptele sale. Chestiune care i-a scăpat cu desăvîrşire prim-ministrului cînd a formulat această ameninţare. Nu poţi să-l ţii de vinovat de tăinuire pe hoţul de maşini din Caracal pentru o crimă comisă la Timişoara, fără să ai probe. În calitate de premier e cel puţin bizar să te răsteşti la hoţi, în loc să-i întrebi pe poliţişti ce păzesc. Şi pînă la poliţişti, există un ministru de Interne care îi are în subordine.

Crima de la Timişoara nu e un simplu fapt divers. Ea dezvăluie neputinţe mai vechi ale poliţiei din oraş şi din judeţ. Neputinţe care au ascuns, uneori, relaţii de afaceri ale poliţiştilor cu hoţii. Nu demult au fost destituiţi şefi ai serviciului de combatere a crimei organizate din acest judeţ, din cauza complicităţii lor cu reţele de hoţi de maşini din zonă. După asasinarea plutonierului Disici, care ar fi trebuit să scoată din aşternut toată poliţia judeţului pentru a lua urmele criminalilor, reacţia a fost lentă şi mai degrabă rutinieră. Ceea ce într-un oraş şi un judeţ cu problemele infracţionale cunoscute - mai complicate decît cele ale Bucureştiului, fiindcă judeţul Timiş e şi unul de graniţă - e un simptom că poliţia nu e pregătită pentru a reacţiona în situaţii de criză previzibile. Sau că n-are chef să reacţioneze. Oricum ar fi, cineva ar fi trebuit destituit după dovada de neputinţă a poliţiei din judeţ de a-şi face datoria cu rapiditate într-un caz în care poliţistul care a fost ucis a luat urma unor infractori primejdioşi, comunicînd prin radio ce face.

Îşi închipuie premierul Năstase că răstindu-se la hoţi îi face mai