Am început mai demult un Jurnal care, pe măsură ce se lăsa scris, îmi cerea stăruitor să-l completez cu Memoriile anilor duşi pe vecie. M-am abandonat lui, l-am ascultat, iar el s-a înstăpânit pe mine... şi rău nu mi-a părut. S-au ivit de niciunde figuri de neuitat, trăind Prezentul lor de-atunci care este Trecutul de-acum, după cum Viitorul altor, cu totul altor fiinţe va fi cândva, târziu, Prezentul lor. Şi asta fiindcă numai Prezentul este etern, restul fiind doar o rotaţie în jurul axei. Iar axa e ziua de azi. Apăreau poeţi, părinţi şi rubedenii, prieteni şi nefârtaţi, fete frumoase şi femei cochete, diplomaţi, muzicieni, ziarişti - într-o sarabandă sau o nouă Halima din care vă ofer, tatonând terenul şi cu emoţii neofite, de memorialist, doar un mic fragment. (M.C.)
19 februarie, 2001
Ieri am înregistrat pentru Radio un număr destul de mare din poeziile mele, prezentate nu cronologic, cum făcusem în alte dăţi, ci organic, aş zice, adică urmărind în diferitele volume, şase la număr, dar şi în inedite, o aceeaşi împlinire în timp şi o aceeaşi rodire, spontană şi gracilă sub raportul inspiraţiei, dar trudnică, anevoioasă sub acela al publicării. M-a vizitat redactorul emisiunii, domnul Buruiană, sosit pe urmele unei mai vechi cunoştinţe, doamna Drăghici, care lucrează la aceeaşi redacţie de lirică românească. Bine fac ei că încearcă să îmbogăţească şi să consolideze arhiva radio, ce conţine vocile poeţilor români citindu-şi operele; este şi acesta un fapt de generozitate, tot mai rar în zilele noastre.
Sărind de la una la alta, dar nepierzând din vedere un fir călăuzitor, îmi aduc aminte că de curând am citit editorialul d-lui Nicolae Manolescu din România literară, intitulat simplu: "Mircea Grigorescu" - un alt fapt de generozitate, întrucât urmărea să aducă un omagiu memoriei secretarului general de redacţie pe care ş
