De cântec

paşi de iele foşnitori

trec prejma la răscruce

noaptea pe la cântători

răspândind fiori în flori

pentru vremea ce se duce

steaua arsă semn aduce

pentru vremea care vine

şerpuind prin ghicitori

luminări dar şi suspine

paşi de iele foşnitori

singurările s'aline

Trecerea

ci iarăşi mielul s'a lăsat răpus

sfinţind cu semnul său de sânge

trecerea şi pragul cel de sus

văzduhul temător al uşii

în desnădejdea dând a plânge

oul răscopt în spuzele cenuşii

târziul lacrimei îl cheamă

urmele pierzaniei s'arate

şi de stigmate să dea seamă

sub semnul mielului jertfit

e-un timp de viaţă

şi-o vreme de murit

Zăvoare şi ninsori

se-arată locul dar ceasul se ascunde

în care-ar fi sclipirea să-şi pogoare

nămeţii purtători de semne şi de duh

îngust e timpul şi cerurile scunde

zăvoarele de jind şi de-aşteptare

încenuşează volburi prin văzduh

unde-i ninsoarea mieilor - pe când

se va'ndura pe frunte să aştearnă

uitatele străluminări vibrând

ieşirea dintr'un negru vis de iarnă?

Tăcerea spartă

pedeapsa raiului pierdut ne leagă

lege nescrisă: din tăcerea spartă

nu-i cu putinţă să se-aleagă

grâul daurit de pata de neghină

nici o plinire nu-i întreagă -

ocolul tulburat litera moartă

lunecă rugină'n cuvântul de lumină

încumetarea niciodată n'o să vină

uscatul visat de ape să-l despartă

cuvântul e rănit, tăcerea-i spartă

Între tăceri

ar fi cuvântul să se frângă

între tăcerea d