De cântec
paşi de iele foşnitori
trec prejma la răscruce
noaptea pe la cântători
răspândind fiori în flori
pentru vremea ce se duce
steaua arsă semn aduce
pentru vremea care vine
şerpuind prin ghicitori
luminări dar şi suspine
paşi de iele foşnitori
singurările s'aline
Trecerea
ci iarăşi mielul s'a lăsat răpus
sfinţind cu semnul său de sânge
trecerea şi pragul cel de sus
văzduhul temător al uşii
în desnădejdea dând a plânge
oul răscopt în spuzele cenuşii
târziul lacrimei îl cheamă
urmele pierzaniei s'arate
şi de stigmate să dea seamă
sub semnul mielului jertfit
e-un timp de viaţă
şi-o vreme de murit
Zăvoare şi ninsori
se-arată locul dar ceasul se ascunde
în care-ar fi sclipirea să-şi pogoare
nămeţii purtători de semne şi de duh
îngust e timpul şi cerurile scunde
zăvoarele de jind şi de-aşteptare
încenuşează volburi prin văzduh
unde-i ninsoarea mieilor - pe când
se va'ndura pe frunte să aştearnă
uitatele străluminări vibrând
ieşirea dintr'un negru vis de iarnă?
Tăcerea spartă
pedeapsa raiului pierdut ne leagă
lege nescrisă: din tăcerea spartă
nu-i cu putinţă să se-aleagă
grâul daurit de pata de neghină
nici o plinire nu-i întreagă -
ocolul tulburat litera moartă
lunecă rugină'n cuvântul de lumină
încumetarea niciodată n'o să vină
uscatul visat de ape să-l despartă
cuvântul e rănit, tăcerea-i spartă
Între tăceri
ar fi cuvântul să se frângă
între tăcerea d
