A obliga tribunalele pamintesti sa aplice ele norma divina este un act cu totul incompatibil cu modernitatea, este exact ceea ce facea Inchizitia Biserica Ortodoxa Romana (BOR), fie prin actiune directa, fie prin folosirea demagogica a influentei ei reale sau presupuse in societate de catre politicieni, este un obstacol important in calea modernizarii Romaniei. Prin BOR intelegem majoritatea celor care conduc in prezent Biserica, si nu pe slujitorii ei in general sau, cum ar sari imediat sa spuna "aparatorii" ei, credinta ortodoxa. Calea folosita direct de catre BOR este opozitia publica la adoptarea unor reglementari legale specifice unei societati deschise si pluraliste. Calea indirecta este folosirea Bisericii insasi, mai precis a preceptelor sale, cu acordul tacit dar bucuros al acesteia, mai ales de catre politicieni, ca pretext filosofic "nobil" pentru apararea unor interese cit se poate de ignobile si a unui mediu social opac, de tip corporatist. Mai intii trebuie sa ne referim la libertatea Bisericii de a sustine anumite opinii. Aceasta libertate este, desigur, neingradita si nu poate decit sa ramina neingradita. Nu dreptul la libera expresie este pus in discutie, ci faptul ca eventuala materializare a acestui drept in legi, foarte probabila in cazul BOR, duce tocmai la limitarea libertatii de manifestare si exprimare, adica la negarea aceluiasi drept de care se prevaleaza Biserica dintru inceput. Intr-o democratie pluralista, in afara cazurilor extreme, ca rasismul sau incitarea la dictatura, a cere incalcarea dreptului altuia este permis de regulile jocului, facindu-se o distinctie clara intre expresie si fapt. Se pedepseste abuzul impotriva imigrantilor, de pilda, nu si exprimarea libera a unor idei dure si nedrepte impotriva acestora. Dupa acelasi model, BOR poate cere oricit de vehement, de pilda, pastrarea homosexualitatii in afara legii. Este, in princ