De veghe, Manastirii PlatarestiMercurie - primul sfAnt dobrogean. Campia din josul Bucurestiului e neteda, obosita si aspra ca palma batucita de munca a unui taran batran. Fara mari repere vizuale, drumul ocoleste tufani singuratici si palcuri de case risipite care-ncotro, ca niste turme fara stapan,...
De veghe, Manastirii PlatarestiMercurie - primul sfAnt dobrogean
Campia din josul Bucurestiului e neteda, obosita si aspra ca palma batucita de munca a unui taran batran. Fara mari repere vizuale, drumul ocoleste tufani singuratici si palcuri de case risipite care-ncotro, ca niste turme fara stapan, indreptandu-se parca spre nicaieri. Ceva mai departe, dincolo de Cernica, la vreo 20 de kilometri, tasneste turla Manastirii Plataresti - varful unui triunghi imaginar, mistic si tacut: Frunzanesti, Pitigaia, Plataresti. Trei manastiri, trei locuri de rugaciune ale vechilor domnitori valahi, inainte de moarte. Locuri de ultim popas, ctitorite pe la 1646 de "neamul nostru basarabesc, cu domnii cei mosteni ai tarii".
I se mai spune Drumul umilintei, drumul calvarului, pe care voievozii maziliti de Inalta Poarta paseau in stransoarea ienicerilor, cu lanturi la picioare, spre Dunare, spre Turtucaia, pasalacul bulgar, si de acolo mai departe, spre Stanbul, pana la Palatul sultanului, la zidul suspinelor si al descapatanarii. Pe acelasi drum se intorceau noii domnitori, cu bucuriile si sperantele lor trecatoare, privind cu luare-aminte turla manastirii si soptind rugaciuni sau acatiste catre Maica Domnului cea grabnic ajutatoare.
Secoli de-a randul, Plataresti a fost poarta smereniei pentru cei puternici si poruncitori - indemn de reculegere la cele lumesti, la fala cea repede stricacioasa. Secoli intregi, aici s-a pastrat porunca de ctitor a lui Matei Basarab: "Ca cei ce vor carciumi si vor vinde manastirea si vor calca acest hrisov sa fie blest
