Chiriasii. Gradina mea din satul Voinesti e locuita de o multime de chiriasi. Au venit, s-au instalat fara sa-mi ceara voie, nu-mi platesc nici chirie, iar eu, suflet milos, ii las sa locuiasca acolo.. Stalpii cerdacului sunt ocupati de doua familii de vrabiute. Si-au construit cuiburi si scot in fi...
Chiriasii
Gradina mea din satul Voinesti e locuita de o multime de chiriasi. Au venit, s-au instalat fara sa-mi ceara voie, nu-mi platesc nici chirie, iar eu, suflet milos, ii las sa locuiasca acolo.
Stalpii cerdacului sunt ocupati de doua familii de vrabiute. Si-au construit cuiburi si scot in fiecare an pui. Uneori, cand stau afara pe trepte, contempland minunea de viata care se implineste sub ochii mei si o mama vrabiuta aduce in cioc o gaza sau un gandac, se opreste pe sarma de telegraf si ma avertizeaza: "Cip... cip! Pleaca, nu vezi ca din cauza ta nu pot ajunge la cuib sa-mi hranesc puisorii?". Odata calea libera, intra in cuib si incepe sfada. Ce si-or fi spunand puisorii, cum s-or fi inghesuind ei ca sa ajunga la bunatatile aduse de mama lor?!
Gradina din fata casei este domeniul unei familii de broaste. Cred ca sunt mama si tata. Sunt mari cat palma, maronii pe partile laterale si cu pete rozalii pe spinari. E drept ca atunci cand sar in poteca pe neasteptate sau cand imi trec peste mana, in timp ce jumulesc buruieni, imi trag cate o sperietura zdravana, dar eu le iubesc foarte mult.
Livada e teritoriul unei cartite. Uneori, daca stai linistit sub un mar, poti sa vezi musuroiul proaspat rasarind din pamant, semn ca Doamna isi sapa o galerie noua.
Coltul cel mai umbros al gradinii este casa melcilor. Pe tufe de zmeura si tulpini de nap, stau ascunsi de caldura soarelui, iar cand ploua, pornesc la plimbare peste firele ude de iarba, purtandu-si in spate cochiliile mari cat nuca. Trebuie sa fii foarte atent sa nu-i stri
