Veronica Clapa a fost deportata la 20 de ani. Singura ei vina a fost doar originea germana. Dupa sase ani de lagar in Rusia, femeia a revenit in tara si s-a casatorit cu un romascan Pe strada Martir Closca, la numarul 10, locuieste Veronica Clapa: o batrinica maruntica, cu zimbet si ochi de copil. Cine o vede trebaluind prin curte, nici nu se gindeste ca femeia aceasta carunta, dar vioaie si plina de farmec, a trecut prin lagarele de munca din Rusia. Veronica Clapa este una din multele persoane de origine germana care, dupa cel de-al doilea razboi mondial, au trebuit sa suporte chinurile lagarelor de munca din Rusia, numai pentru simplul fapt ca faceau parte din comunitatea germana. Deportata la 20 de ani Povestea vietii ei a inceput in 1925, in Bacova - un sat din Banat. Cei mai multi dintre locuitorii acestei asezari erau de origine germana. Imediat dupa razboi, familii intregi din aceasta regiune au fost duse peste granita, in lagare de munca. "Am fost deportata in 1945. Au fost luati barbatii nascuti intre 1900 si 1928, iar din rindul femeilor, cele nascute intre anii 1914 si 1927. Ne-au luat pe 15 ianuarie. Eram trei surori care am iesit, toate odata, din casa. In Bacova ne-au adunat in scoli. De acolo, ne-au dus la Buzias. De o parte si de alta erau santinele: rusi si romani. Ne-au dus la Buzias, la hotelurile de acolo, pina au fost strinsi toti nemtii. Ne-au urcat, apoi, in vagoane. La Lugoj, parca...". Vagoanele erau din acelea de marfa, iar pe jos erau paie. Abia daca intra lumina inauntru. Nu era decit o gaura in podea, pentru necesitati. "Asa am plecat. Iar din citi am plecat, putini s-au mai intors... Mincare nu ne dadeau. Din cind in cind, primeam putina apa. Aveam doar ceea ce adusesem noi de acasa, atit cit am avut timp sa luam. Putina hrana o imparteam intre noi. Nu avusesem de unde sa stim ca drumul va dura 18 zile. Am apucat sa luam doar piine - pii