Botosaniul a devenit din nou o imensa gradina de zarzavat. Taranii de la bloc au inceput sa-si parceleze terenul si sa cultive patrunjel si morcovi prin jurul blocurilor Se simte in aer un zvon de primavara, a dat coltul ierbii, piata e din nou invadata de stevie si urzici. Vremea tine cu cei saraci si harnici. Posomorala din timpul iernii s-a prelins de pe fetele taranilor care au devenit dintr-o data luminoase si vesele. Se anunta un an bun pentru taranul roman. Pentru taranul roman de la orase si sate, daca ne este permisa o astfel de exprimare. Si nu vad de ce nu ne-ar fi permisa atita timp cit ea nu ascunde nici o ironie indaratul cuvintelor si din pacate un foarte trist caz real. Caci asa cum raul nu poate fi mai bine definit decit in comparatie cu binele, nici taranul autentic - taranul de la sate, ca sa dam pina la capat cu pleonasmul in balta - nu poate fi mai bine intruchipat decit in antiteza cu taranul de la oras. Taranul de la oras e de meserie somer si traieste in tinuturile marginase ale urbei unde-si cultiva dupa modesta lui pricepere tomatele si ridichea. Industrializarea fortata de prin anii '70 - '80 i-a facut pe multi tineri ai satelor sa lase agricultura de izbeliste si sa ia cu asalt birourile de personal ale marilor citadele industriale in vederea angajarii. Electrocontact, Integrata, Uzinele textile, IUPS si celelalte malaiete constructii socialiste au golit satele de forta de munca, au tras cu aspiratoarele lor gigantice zeci de mii de tineri din aerul curat al ogoarelor si i-au desartat in noxele zonei industriale. Motivatia tinerilor de atunci era cit se poate de coerenta: CAP-urile nu le puteau inlesni decit satisfactia muncii silnice, ori munca la oras era cit de cit remunerata. Cazute sub povara economiei de piata, marile intreprinderi industriale au incetat sa mai produca pompe si garnituri, in schimb au produs someri de cea mai buna ca