Te ciocnesti de ei de la un festival la altul, de la o editie la alta. Iti atrag atentia printr-un detaliu vestimentar sau alimentar. Sint citeva aparitii fara de care Festivalurile de la Solothurn si Clermont-Ferrand ar fi mai sarace. Si mai anoste.
Esmeralda Petit &maman
Au aparut abia anul acesta la Clermont-Ferrand. Neverosimile. Exotice, daca preferati. „Boemience“ sadea. Fata (la fo 35 batuti pe muchie) are ochii „cu codita“ desenata cu creionul dermatograf, stil anii ’60. Gura generoasa, privire obraznica. Parul lung, castaniu-roscat, cade pe umeri in ciuda nenumaratelor agrafe sclipicioase cu care e impodobit. Imbracata in versiunea „solduri“ a unui compleu leopard, cu cizme asortate si mantou asijderea. Maman seamana intr-adevar cu femeia de serviciu din blocuri. Ii lipseste doar matura. E mai mica de statura decit Esmeralda, cu parul mai scurt strins sub o bentita de lamé. Pe ici-pe colo, da impresia ca ar avea „ceva leopard“ pe ea (probabil petice de la „compleul“ fie-sii). Poarta o geanta mare din rafie, in care stringe toate pliantele festivalului. Esmeralda juca intr-un scurt-metraj intitulat La Belle Hollandaise, pe care l-am ratat. Si era pozata cu „trombinoscopul“, ca toti festivalierii, si-apoi afisata pe panou. Asa am aflat cum o cheama.
Miro
E unul dintre veteranii festivalurilor de la Solothurn si Clermont-Ferrand. Pe numele lui „complet“: Miroslav P. Reprezinta Slovacia. Spre deosebire de noi, „bate“ si festivalul de la Mannheim, iar din cind in cind Locarno. Are suma virstelor noastre la un loc. Cel putin. Il cunoastem de cinci ani, iar efortul lui de a schimba doua avioane si trei trenuri e demn de toata lauda. In fiecare an incepem prin a-l compatimi – „saracu’ Miro, n-a mai venit anu’ asta“ – pentru ca, imediat, acesta sa-si faca aparitia. Seamana cu Nosferatu – in versiunea Murnau –, cu s
