Disparitia Cortinei de fier a modificat perspectiva asupra valorilor culturale? Daca inainte de ’89 aceste valori puteau fi pastrate printr-o cultura a protestului, crezi ca mai e valabila ea si dupa 1989, in fostul spatiu sovietic?
Eu cred ca dupa 1989 s-a petrecut si continua sa se petreaca un fenomen foarte ciudat, pentru ca valorile culturale au ramas in continuare in pericol. Dar, in timp ce inainte de caderea Zidului Berlinului si a desfiintarii Cortinei de Fier, ele erau periclitate de Putere si puteau fi salvate printr-o opozitie, acum pericolul care ameninta aceste valori este acela al barbariei si imoralitatii si mai ales al nepasarii, al indiferentei fata de cultura a unei populatii dezamagite, dezorientate, obosite, deceptionate. Fenomenul acesta, existent in toata Europa de Est, dar mai accentuat in Romania, face ca miza actului teatral, a celui cultural, in general, care a fost enorma inainte de 1990, sa scada acum. Actul teatral continea politicul uneori involuntar, la un moment dat fiecare replica devenea aluziva chiar fara intentia realizatorilor. Publicul vroia sa inteleaga fiecare replica, fiecare gest ca vorbind despre situatie. Era o forta magica inerenta, involuntara, pe care o capatase teatrul, ca un rau necesar, caci s-au nascut spectacole admirabile in acea perioada de cenzura, dar si spectacole care n-au indeplinit nici macar minime criterii estetice si au fost tratate ca acte de cultura. Poate curajoase, dar fara valoare artistica. Daca se spunea pe scena replica: „Nu avem parizer“, spectacolul era curajos!
Azi, deci, miza aceasta a culturii a scazut?
Aminteste-ti cite reviste straine sau carti interzise – cartile lui Soljenitin, Orwell, Pasternak si altele – circulau din mina in mina si erau citite pina la ultima litera. Arta, cultura devenisera ultima fortareata a rezistentei. Acum, pietele sint inun
