Redactor-sef al uneia dintre cele mai vechi si mai importante publicatii literare romanesti, criticul Cornel Moraru face in acelasi timp parte din grupul de „navetisti“ tirgu-mureseni care imbogatesc si sporesc rindurile Literelor de la Brasov. O experienta didactica in mediul universitar care a debutat dupa 1990, intr-un spatiu deschis tuturor inovatiilor si initiativelor, pe care o descrie astfel: „Nu intimplator am ales Brasovul (erau si alte oferte). Veneam pe un teren cunoscut si, in plus, aveam toate perspectivele deschise. Aici se intemeia ceva nou, jocurile nu erau dinainte facute. Nu trebuia sa mergi pe cai statornicite si sa astepti, la o eventuala obtinere de titlu, pina cind iti vine rindul. Totul depindea si depinde in continuare numai de tine insuti. M-a impresionat insa cel mai mult aici planul de invatamint, absolut remarcabil, intocmit deja de mai tinerii mei colegi“. Pentru Cornel Moraru, profesorul nu vine niciodata in conflict ori macar in contradictie cu criticul literar ci, dimpotriva, cele doua personaje se completeaza si se potenteaza reciproc: „Pentru critic mediul universitar este, in multe privinte, o sansa. De-abia asa simti ca esti cu adevarat util, ca scrisul tau incepe sa aiba o tinta precisa.
Pe de alta parte, exercitiul critic neintrerupt il ajuta pe profesor sa evite pericolul de a se plafona. Cartile pe care le-am scris pina in prezent, articolele pentru Dictionarul Scriitorilor Romani m-au ajutat in activitatea la catedra. Sper ca asa se va intimpla si de acum incolo“.
O revista e si un sistem de relatii
Sinteti redactorul-sef al revistei Vatra, una din cele mai importante reviste literare ale noastre. Ati putea face un istoric al ei, cu perioadele si orientarile ei de pina acum?
Despre revista Vatra, seria veche (1894-1896), nu mai e nimic de spus fata de ce se poate gasi in ori
