In jurul palatului prezidential s-a asternut o mare liniste. Ion Iliescu are imaginea omului linistit, care nu mai doreste nimic de la viata si nici de la Romania Va amintiti, probabil, ca una din temele principale ale campaniei electorale a fost "o presedintie mai activa". Candidatii la fotoliul de la Cotroceni au licitat actiuni care de care mai indraznete. Constitutia a fost scotocita si orice aducea a atributie prezidentiala a fost aruncat in lupta. Ni s-au promis referendumuri, sedinte de Guvern conduse de seful statului, medieri si mese rotunde. Presedintele fagaduit urma sa fie, in general, mai activ, mai plin de initiativa, sa aiba relatii mai bune cu lumea politica si cu societatea. Intre timp, Ion Iliescu a ajuns presedinte. Actualul sef al statului se afla, pe timpul confruntarii electorale, printre sustinatorii presedintiei maximale. Ca si PDSR in domeniul economic, Iliescu a promis in materie de Cotroceni tot ce se putea promite. Nimic rau in toata povestea, la urma urmelor. Problema este ca locatarul Cotrocenilor nu pare sa-si mai aminteasca ce vorbea cu putina vreme in urma. In jurul palatului prezidential s-a asternut o mare liniste. Presedintele providential promis a fost inlocuit de presedintele pensionar. Chipul lui Ion Iliescu, in putinele aparitii publice, arata linistea celui care si-a vazut visul cu ochii si nu mai doreste nimic de la viata. Si nici de la Romania. Lasind impresia ca nu are prea multe de facut, Iliescu a devenit presedintele micii gestiuni si al ocaziilor festive. Cuprins de sfiosenia constitutionalitatii, el se multumeste sa-si dea cu parerea despre evenimente, nu sa fie in mijlocul lor. Participa la lansari de carte si seminarii, la festivitati politice de week-end, ne spune ce crede despre manele si telenovele, scapa periodic cite una din perlele care l-au facut faimos si, in lipsa unor invitatii importante din partea unor om