La sfîrşitul primei decade din martie, au avut loc la Iaşi două evenimente culturale: o masă rotundă (televizată la TVR2 în cadrul unei emisiuni, Paralele inegale, moderată de Mircea Vasilescu) şi o dezbatere cu public la Biblioteca Centrală Universitară. Ambele, pe tema francofoniei. Am participat şi la una, şi la alta, invitat de directorul Centrului Cultural Francez (în localul căruia s-a desfăşurat masa rotundă), Paul-Elie Lévy, un maghrebin spiritual şi eficace, tip de meridional tuciuriu, vorbăreţ şi cordial, şi de directorul B.C.U., profesorul universitar de franceză, criticul literar şi prietenul meu Al. Călinescu (Nu pot rezista ispitei de a adăuga la aceste calificări şi pe aceea pe care i-a acordat-o recent, cu gentileţe, ministrul Culturii, totodată parlamentar şi mare apropitar de Iaşi: "intelectual ratat"). I-am avut ca parteneri de discuţie, şi la Centrul Francez şi la Bibliotecă pe Al. Zub, Adrian Cioroianu şi, fireşte, Mircea Vasilescu şi Al. Călinescu.

Ratingul emisiunii, care s-a difuzat duminică 11 martie, n-am cum să-l ştiu, dar sala de la B.C.U. am văzut-o şi depun mărturie că era arhiplină: studenţi, profesori, unii, francofoni cunoscuţi ca Liviu Leonte şi Nicolae Creţu, poeţi, Emil Brumaru, Horia Zilieru, Daniel Corbu, Lucian Vasiliu (care, ca director al Casei Pogor, n-avea cum lipsi, dat fiind că, printre junimişti, Pogor era singurul... francofon) şi alţii pe care-i rog să mă ierte că nu-i menţionez.

Problema în discuţie, care a mai făcut (dar într-un context mai larg) obiectul unui simpozion internaţional organizat la Sinaia, anul trecut, de Fundaţia Culturală Română şi de Academia Latinităţii, a fost francofonia. Nu în general, ci în legătură cu noi: influenţa culturii franceze asupra celei române, afinităţi spirituale, tradiţii, posibilitatea relansării limbii franceze în condiţiile monopolului anglo-americanei şi aşa