Se întîmplă că acum două decenii şi mai bine cînd noile metodologii de investigaţie literară erau în mare vogă, studiile monografice sau de sinteză îndatorate acestor metodologii erau, practic, de neluat în seamă, fiind azi aproape ilizibile. Iar azi cînd realitatea a determinat sfîrşitul acestor metodologii, revenindu-se, în bună măsură, la modalitatea tradiţională de investigaţie, asistăm la apariţia unui studiu din vechea, îmbătrînita moştenire care, iată, oferă rezultate remarcabile. Pe dl Liviu Maliţa care a debutat, acum vreo doi ani, cu un solid şi revelator volum de corespondenţă inedită al mamei lui Rebreanu către fiul ei, îl credeam un tînăr istoric literar de formaţie tradiţională. Cînd colo, teza sa de doctorat elaborată sub coordonarea regretatului profesor Mircea Zaciu, de care îmi vorbise la singura noastră întîlnire, ne face surpriza de a-l descoperi modern şi înnoitor în toate. Şi e vorba de o lucrare despre opera lui Rebreanu, provocator intitulată Alt Rebreanu. Nu-i vorbă, mai acum doi ani dl Ion Simuţ, într-o carte demnă de toată lauda (pe care am şi comentat-o în revista noastră) se străduise, şi el, să ne prezinte un Rebreanu văzut diametral altfel. Dl Liviu Maliţa merge cu cîţiva paşi buni mult mai departe, propunîndu-ne un Rebreanu analizat din perspectivă declarat psihanalitică, pornind de la Freud, Jung, Adler, Gérard, Gilbert Durand etc.
Se porneşte, evident, de la acel corp de corespondenţă inedită pentru a se conchide că de la mamă a moştenit scriitorul harul evocării şi nu de la tatăl său, învăţătorul, adăugîndu-se că "Ludovica este mai curînd o bovarică, o fiinţă în mod natural şi obiectiv impusă insatisfacţiilor", ba chiar că ar fi fost invidioasă pe talentul fiului, în aşa fel încît "reuşita fiului reprezintă nu numai mărturia propriei nereuşite, dar şi oglinda a ceea ce ea însăşi ar fi putut fi". Chiar şi faptul că "nu s