Cred în ideea de manual alternativ şi în competiţia dintre manuale. Dar nu pot susţine un manual slab, de dragul acestei idei. Un asemenea manual e cel compus de dl Marin Iancu, Limba şi literatura română, pentru uzul elevilor de clasa a VIII-a. Această carte apărută la Editura Corint a devenit unul dintre coşmarurile mele. Trebuie să recunosc: dl Iancu m-a învins. Numai cu mare greutate pot traduce exprimările domniei-sale pentru băiatul meu, care are ghinionul să înveţe după acest manual. Dl Iancu ştie carte, iar pentru mine, ca absolvent de filologie, manualul său e perfect inteligibil. Dar nădăjduiesc că dl Iancu nu vrea să-mi împrospăteze mie sau profesorilor care au de-a face cu manualul său cunoştinţele de gramatică, stilistică etc. Chiar şi pentru mine cartea d-lui Iancu e încărcată de preţiozităţi şi de formulări discutabile. Autorul mi se pare prizonierul jargonului pe care îl folosesc grămăticii, iar în tratarea multor chestiuni dl Iancu intră în detalii care n-au ce căuta într-un asemenea manual. Nu vreau să se înţeleagă de aici că manualul său mi se pare prost. E mai rău de atît. Nu e adaptat la nivelul de înţelegere al unui elev mediu de clasa a VIII-a. Şi asta, mă tem, deoarece dl Iancu pare să se teamă de limbajul simplu ori poate nu izbuteşte să iasă din clişeistica "exprimării frumoase" cu care nu puţini profesori de limba română îşi agresează elevii. Dau un exemplu la întîmplare: "Tot neologisme sînt considerate şi unele informaţii interne ale limbii române, dacă acestea rezultă din combinarea a două elemente formative neologice (de exemplu apoetic, format din prefixul neologic a- + adjectivul poetic împrumutat din franceză) sau dacă au, în structura lor, cel puţin un element constitutiv neologic: nefavorabil, nelegitim, neagresiune". Sau: "Construiţi contexte adecvate următoarelor sensuri ale cuvîntului faţă..." Sau şi mai şi: "Tautologia es