"De ar fi cu putinta sa mi se cantareasca durerea !" exclama biblicul Iov, in momentele nenorocirii abatute asupra lui.
Paradoxal, exista semeni de-ai nostri, crunt incercati de viata, care-si poarta crucea intr-o impresionanta demonstratie de decenta si verticalitate, jenandu-se, practic, de a-si apara elementarele drepturi.
Readuc in prim-plan cazul persoanelor cu nevoi speciale (persoanele cu handicap).
In judetul Iasi, in functie de gradul handicapului, existau, la 31.12.2000, 8.529 de adulti si copii.
Dintre acestia, 2.365 persoane cu handicap grav, 5.490 - cu handicap accentuat, 674 - cu handicap mediu.
O situatie cel putin bizara o traiesc surdo-mutii: printr-o ordonanta de urgenta emisa in 1999 de catre Guvernul Radu Vasile se asigura acestei categorii de nefericiti o serie de firesti facilitati, printre care si posibilitatea de a comunica prin intermediul unor interpreti specializati in limbaj mimico-gestual, in primul rand cu autoritatile. Ordonanta cu pricina a ramas doar pe hartie, iar "Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap" manifesta, din pacate, o anumita lentoare in clarificarea acestei probleme.
Adresandu-se prin memorii Ministerului Justitiei (asa cum legal trebuiau s-o faca), reprezentantii acestei categorii de persoane au primit un raspuns naucitor: prin interpreti specializati in limbaj mimico-gestual trebuie intelesi traducatorii din limbile straine (!?). Si aceasta, dupa ce ordonanta emisa de Guvernul Radu Vasile fusese deja publicata in Monitorul Oficial din acea vreme.
Romania, tara lui Urmuz si Caragiale, nu se dezminte nici de aceasta data!
Cu cinism, un personaj public al orasului Iasi, care a facut o vreme figura de mare iubitor de oameni, le-a spus sec catorva dintre reprezentantii surdo-mutilor: "Nu vreau sa transform Iasul intr-un oras de handicapati !"
Altcineva a
