Intr-o sandrama din carton si zdrente, lipita de gardul cimitirului de pe Centura, cinci copii indura foamea si frigul. Un copil a ajuns deja la spital O femeie impreuna cu toti cei cinci copii ai sai traieste de o saptamina intr-o sandrama improvizata in plin cimp. Din pricina frigului, unul dintre pusti s-a imbolnavit, si cine stie care ii era soarta daca reporterii "Monitorului" nu il transportau de urgenta la spital. Sarmanul trebuia sa fie acum, impreuna cu un frate de-al sau, la Scoala Speciala Maicanesti, dar spune ca prefera sa indure frigul si foamea decit bataile administrate acolo. Curios, insa, este faptul ca nimeni nu se intreaba de ce lipsesc copiii din unitate. Niciodata o alta imagine, cit de groaznica ar fi fost, nu ne-a zguduit simturile asa cum a facut-o baietelul zgiltiit de friguri din sandramaua lipita de gardul cimitirului de pe Centura. Chircit sub o plapuma umeda si jerpelita, bietul Silviu de-abia putea sa ridice pleoapele. Ochii jalnici si arsi de febra au revarsat spre noi intreaga disperare si durere ce-l macina. Un strop din ploaia trecuta, strecurata prin folia zdrentuita ce tine loc de acoperis, ii racorea inca obrazul palid, din care viata parea ca se scurge cu fiecare rasuflare. Tabloul oferit de chinul sarmanului neputincios, pe care nimeni nu parea sa-l bage in seama si in jurul caruia se incolacisera ciinii vagabonzi, nu poate fi descris in cuvinte. De trei zile bolea asa, si nimanui nu i-a trecut prin cap ca-i trebuie ingrijiri medicale. "Ti-e rau tare?", il intrebam, punindu-i mina pe fruntea infierbintata. "Da, tare rau", glasuieste el, cu vocea sugrumata de lacrimile suferintei. Zguduit de frisoane, si-a strins genunchii la piept, in culcusul mizer. Copil nefericit, sortit prin nepasarea parintilor, vietii fara speranta. Fara sa stam pe ginduri, l-am luat si l-am dus la spital. "Sa te faci sanatos, si apoi poate ar trebui sa t