•Sectia "Pascanu" a Spitalului de Pneumoftiziologie este, in fiecare luna, ultimul adapost pentru cate un semen •Un tanar cu un plaman explodat a fost adus aici de la un camin din Botosani, sub forma unui sac de oase, si la scurt timp a decedat
Intr-o margine a Iasului, strajuit de arbori seculari, dominat de o liniste mormantala, exista un lacas care adaposteste fiinte condamnate la pieire. Ironia soartei face ca in jurul acestui lacas sa apara, de-a lungul anilor, trei cimitire: "Petru si Pavel", Eternitate si Armenesc. In aceasta liniste infricosatoare, isi taraie viata zeci de fiinte care mai spera sa apuce ziua de maine; aici este Sectia "Pascanu" a Spitalului de Pneumologie. Tabloul este sumbru. Chiar si copacii ezita sa sopteasca ceva, pentru ca au fost martori, de la inceputul existentei lor si a cladirii, la tragedii.
Cladirea care adaposteste sectia a fost inaltata in anul 1859, de catre boierul Cantacuzino Pascanu. Acesta a gandit-o ca pe un spital si a donat-o pentru bolnavii de TBC. Se spune ca boierul Pascanu a avut un copil care a murit de aceasta boala. La etaj se afla si o capela, careia salariatii ii spun Biserica "Sf. Treime". Ea a fost cu greu salvata in perioada comunistilor. De teama sa nu fie distrusa, celor veniti cu diverse prilejuri in spital (inspectii, vizite oficiale etc), conducerea le spunea ca, de fapt, acolo este o magazie. Peretii sunt pictati, la loc de cinste aflandu-se un tablou al ctitorului lacasului. Tabloul este ciuruit de gloante, urme lasate de ostasii sovietici in timpul celui de-al II-lea razboi mondial. Biserica fost imediat redeschisa dupa decembrie 1989.
Cu flaconul de medicamente dupa vodca
Sectia "Pascanu" nu este, cum s-ar putea crede, un loc in care se aduna bolnavii pentru a muri in liniste. Aici ajung persoane cu afectiuni pulmonare grave, cronice. Cei mai multi
