De citeva luni, vasluienii Culina si Maricel Jitaru au luat in ingrijire o fetita in virsta de 2 ani, de care s-au ocupat pentru ceva timp intr-un spital din Iasi. Chiar daca pina acum soarta a fost cruda pentru Andreea - nu poate minca din cauza unei rani pe esofag - lucrurile au inceput sa intre pe fagasul normal si pentru ea. Are acum o mama, un tata - chiar daca "de profesie" - si frati. Peste ani, Andreea va intelege ca a avut sansa de a se naste pentru a doua oara. In urma cu 3 luni, cind a fost luata dintr-o sectie a unui spital iesean, Andreea Onici, acum in virsta de 2 ani si 4 luni, nu stia sa rosteasca decit doua cuvinte: "buba" si "doare". Invariabil, prezenta oricarei fiinte in preajma sa ii producea spaime de nedescris. Malnutrita, batuta de asistente pentru ca, de atita durere, nu mai statea la injectii, victima a unor doctori fara inima si a unor parinti iresponsabili, Andreea era "programata" sa moara. Otravita de propria-i mama? Parasita la numai un an de mama sa, cu tata necunoscut si alti doi frati in centre de plasament, Andreea isi ducea zilele intr-un leagan din Vaslui. Dupa citeva luni, mama sa a luat-o acasa. A adus-o inapoi dupa alte citeva luni. De aceasta data cu esofagul ars, pentru ca, "ajutata" sau nu, din cauza neglijentei mamei sau cine stie de ce, Andreea a baut o solutie de soda caustica. Mama naturala nu s-a sinchisit macar sa spuna cadrelor medicale care sint problemele fetitei. Citeva luni bune, asistentele au incercat sa o hraneasca natural, fara sa stie ca Andreea are o rana pe esofag. Au aflat mult prea tirziu pentru ea. Unica solutie a fost atunci internarea intr-un spital iesean, pentru o interventie chirurgicala. Nici la spital soarta si oamenii nu au fost mai buni cu acest copil. Data pe mina unui medic de duzina si care a gindit probabil ca un copil abandonat nu are aceleasi drepturi ca unul care are mama si tata, Andreea