Recent, in Canada, ai montat Beckett. Pe mine imensitatea spatiului de acolo ma face sa ma gindesc ca la o tara a nimanui. Ca un text de Beckett. Si tu spuneai ca Beckett nu se refera precis la ceva. Dar cum ai lucrat Beckett in America?
Cultura teatrala americana este bazata, cred eu, pe ideea necesitatii stratului narativ al textului. Ii intereseaza povestea si de cele mai multe ori in spatele acestei povesti nu se cauta mitul fundamental. De fapt, nu sint povesti adevarate, ci pseudopovesti care se refera la unul sau mai multe dintre miturile fundamentale ale omenirii. Eu am trezit curiozitatea si interesul unor oameni de teatru de acolo pentru ca am incercat sa descifrez stratul biblic al operei beckettiene. Sint fascinat, la textele lui Beckett, de aceasta referinta biblica permanenta. Toate replicile au o conotatie dubla: una concreta, ca doar asa poate fi o replica prin excelenta teatrala, si un al doilea strat, biblic. Consider ca cele doua piese gemene – Godot si Sfirsit de partida – contin motive biblice foarte profunde. Pe de o parte, e povestea lui Hamm, fiul lui Noe, cel care l-a vazut pe tatal sau dezbracat, ceea ce era un pacat, pentru ca ceilalti baieti ii intindeau hainele cu spatele, iar Hamm s-a intors si l-a vazut pe taica-sau, drept pentru care a trebuit sa suporte povara vinei, a mustrarii de constiinta, pe viata. Si aici, cred eu, se apropie opera beckettiana de cea shakespeareana si de Grecia antica. Oedip Rege-Regele Lear-Hamm sint personaje care si-au pierdut vederea, pedepsiti sa fie orbi ca sa vada mai bine, dar care isi duc povara culpabilitatii lor. Astfel apare intrebarea privind Judecata de Apoi: moartea lor va fi o moarte demna sau nu?
La Beckett, moartea este demna. Omul din carucior, Hamm, invalid, orb, stie ca vine sfirsitul si il accepta, dar nu acum, vrea sa-l amine cu inca o zi. Iar celalalt, Clov, dim
