M-a socat articolul lui Andrei Corna din ultimul 22 (nr. 12), tocmai pentru ca il cunosteam pe autor cel mai putin inclinat spre sofisme cu subiecte grave. El pleaca de la caracterizarea simpla si precisa a interventiei premierului Adrian Nastase: „mixtura de ipocrizie si cinism“, pentru a iesi in intimpinarea Colegiului CNSAS pe care-l vede victima a unei prelungite discreditari sau mai precis, victima a unor „naivi, altii manipulabili, altii interesati“. Aveam impresia ca orice evaluator atent va descoperi in structura de conducere a CNSAS nu victima, ci chiar principala sursa a discreditarii institutiei. Cum reuseste Andrei Cornea sa vada altceva? Un astfel de tur de forta in contrafacerea concluziei nu este simplu. A fost nevoie ca pe terenul bataliei retorice sa ramina sfirtecate trupurile citorva valori publice.

Aflam, astfel, ca legea accesului la propriul dosar si a deconspirarii Securitatii ca politie politica nu ar fi asigurat posibilitatea „fostilor membri PCR exclusi pe motive politice“ sa faca parte din Colegiu. Iata ca la noi o lege gindita pentru rezolvarea unor interese generale trebuie sa fie elaborata cu ochiul la doua-trei persoane! De ce in alte cazuri nu s-au aplicat asemenea rationamente? Guvernul anterior acceptase de principiu Hotarirea guvernamentala de constituire a Consiliului National de Combatere a Discriminarii. Pentru a asigura institutiei o cit mai mare independenta politica, s-a mers pe impunerea unor conditii profesionale cit mai severe. Asa se face ca proiectul Hotaririi acorda acces in structura de conducere a Consiliului numai pentru magistrati.

Nimeni nu s-a gindit ca cerinta ii excludea, sa zicem, pe Eva Gymesi sau pe Nicolae Gheorghe, care s-au distins in promovarea principiilor de nediscriminare. La fel de bine se putea pune aceeasi restrictie pentru Colegiu. Nu intrarea lui Plesu sau a lui Dinescu conta pe