In Colectia „Cintareata cheala“ a Editurii Arc din Chisinau a aparut de curind o piesa de teatru semnata de (inca) tinarul poet basarabean Dumitru Crudu, un „personaj“ boem, picaresc si insurgent care, in ultimii ani, arata interesante calitati de dramaturg. Piesa se numeste Crima singeroasa din Statiunea Violetelor, a primit premiul al II-lea in cadrul Concursului National de Dramaturgie din Republica Moldova si este dedicata „tuturor podelelor, usilor, peretilor si ferestrelor din Republica Moldova si din Romania“. Este o compozitie dramatica in sase scene, avind drept supratema alienarea individului obisnuit intr-un univers absurd, paranoic, orwellian. Politia (prezenta in piesa prin doi „reprezentanti“ idioti si malefici) creeaza o realitate paralela, determinind personalul administrativ dintr-o banala statiune de odihna (si in final intreaga populatie) sa-l convinga pe un vizitator ca isi va omori sotia pe care o iubeste, ca este, deci, un criminal virtual.

Minciuna degenereaza in crima dupa modelul Rinocerilor lui Ionesco. Cuplul-victima este o varianta derizorie a cuplului medieval Tristan si Isolda: cei doi se numesc Istan si Olda. Administratorul si femeile de servici, manipulati de cei doi politisti, raspindesc ideea ca Olda e o adulterina ordinara, Istan isi pierde si el, o vreme, simtul realitatii, se animalizeaza, plonjind intr-un delir traversat de obsesii kafkiene. La urma, multimea, stimulata de politisti, asteapta nerabdatoare sa imortalizeze pe pelicula uciderea Oldei de catre Istan (poet sarac, derizoriu si „mizerabilist“ ca si autorul), dar acesta intirzie sa faca „mult asteptatul“ gest, incapatinindu-se sa-si imbratiseze, afectuos, sotia. Tragicomedia absurda ii convoaca, prin intermediul celor doi politisti, pe Kafka, Ionesco, Borges si... G.K. Chesterton, invocati ca legislatori ai realitatii si profeti ai crimei care, cindva, tre