Tot la Editura UNITEXT (Seria „Eseu“), Miruna Runcan, cronicar de teatru cu state de serviciu „optzeciste“ si-a adunat in volum o serie de articole si eseuri cu ambitii general-teoretice, rezultat al unei experiente acoperind intreg deceniul „tranzitiei“ si ceva pe deasupra. Modelul teatral romanesc cuprinde „eseuri de critica si antropologie teatrala“ grupate in trei „parti“: Citeva radiografii, Diagnoze polemice si Terapii meditative: chestionarul Dabija. Chestionarul dateaza din 1993 si contine 13 intrebari despre conditia teatrului (ultima intrebare nu a fost rostita… „din superstitie“). Tot regizorului Alexandru Dabija ii apartine si motto-ul – derutant, paradoxal, polemic – al cartii: „...nu se face critica si teorie teatrala cu cronicari: Teoreticianul de teatru poate sa nu vada nici un spectacol, poate sa stea de vorba, in culise, la catedra, in ateliere, dar n-are nici o obligatie de a vedea «tot ce misca». Obligatia lui e sa stea in planul acela: sa citeasca, sa compare, sa sintetizeze...“. Declarindu-se din capul locului „suspicioasa“ atit in ceea ce priveste definitia romaneasca asupra statutului criticului de teatru (confundat de obicei cu jurnalistul cronicar), cit si in ceea ce priveste cartile care aduna cronici teatrale, fara a le nega totusi necesitatea si utilitatea in special pentru istoria unui fenomen („ele seamana de cele mai multe ori cu culegerile de retete culinare, nu cu adevaratele carti“), Miruna Runcan opereaza o selectie, un decupaj intr-o materie accidentata, diversa si compozita, pastrind textele care „contin nu numai analiza si opinie ci si [...] optiune“.
Si, intrucit criticul de tranzitie e un risipitor bun la toate, condamnat indeobste la fragmentarism si la proiecte neduse pina la capat, volumul lasa sa transpara o identitate profesionala inevitabil hibrida, „modulara“ chiar, lasind deliberat deoparte tot ceea ce ti
