Continuind demersul critic riguros propus in cartea sa Oglinda sparta, Marian Popescu structureaza si defineste in The Stage &The Carnival. Romanian Theater after Censorship (Editura Paralela 45, Colectia „Mediana“, Pitesti, 2000) principalele aspecte ale spatiului teatral romanesc contemporan. Nu este ignorat rapelul istoric ce faciliteaza observarea unor mutatii estetice semnificative. Textul si viziunea regizorala se presupun reciproc, criticul analizindu-le intr-o continua interferenta. Textul este creat si isi creeaza propria sa politica discursiva, mai mult sau mai putin explicita.

In ceea ce priveste constructia dramatica, autorul releva o cliseizare evidenta in perioada comunista, mai ales la nivel tematic. Sintaxa este si ea dominata de un anumit schematism neproductiv, orientind receptarea spre o grila subordonata inflexiunilor politice. Orice nuanta echivoca periclita statutul textului ce trebuia conceput, mai ales la nivelul de suprafata, pentru a corespunde imaginii de ansamblu. Intr-un regim care opera cu mecanisme considerate infailibile, textul insusi era obligat sa reia mimetic infrastructura „epocii de aur“ si sa o valorizeze la maxim. Era un tip de modelare care accentua obsesiv tipare redundante. Strategiile noii politici culturale vizau controlul oricarei productii artistice, inchise intr-un cadru usor recognoscibil. Cenzura, ca institutie omniprezenta, impunea formule teatrale reduse la dimensiunea si implicatiile sociale. Noua ideologie, cu filozofia subversiva a egalizarii, devenea un substitut perfid, angrenind o mentalitate subscrisa cliseelor retorice. Teatrul trebuia sa-si modifice substantial repertoriul, eliminind formule spectaculare „decadente“ si adulind discursul conventional de tip realist-socialist. O noua paradigma lingvistica a fost impusa ca unica modalitate de expresie.

Sistemul comunist a imaginat tehnici so