Noapte de noapte, bacauanii bolnavi indura umilinte incredibile ca sa poata intra la un medic Oamenii stau pe trei rinduri, strins lipiti unul intr-altul, precum sardelele. Sudoare, mirosuri ciudate, fete chinuite, mizerie, intuneric: imagini de la Policlinica Spitalului Judetean, care se repeta noapte de noapte. Toti sint bolnavi care se straduiesc sa isi cistige dreptul de a intra pentru citeva minute in cabinetul vreunui doctor. Ori lumea se imbolnaveste mai des decit altadata, ori doctorii s-au imputinat, dar cert este ca a vedea de aproape figura unui doctor si a-l auzi vorbindu-ti a ajuns un adevarat privilegiu. O vecina, mult mai in virsta si mai experimentata decit mine, imi explicase decuseara cum e treaba. Mai intii, trebuie mers, dis-de-dimineata, la medicul de familie. Pentru trimitere. Pun ceasul la cinci, ca sa merg si sa ma inscriu pe lista de asteptare. Ajung rapid la cabinet, dar aflu ca sint al zecelea. Primii veniti sint pensionari care au aparut inca de la ora patru, cind pe usa dispensarului inca mai era pus lacatul. Ceilalti imi spun ca e musai sa intri cu ceva la doctorita, daca nu cu o suta de mii de lei, macar cu o ciocolata mai acatarii. Tot o ciocolata i-ar trebui si asistentei, dupa cum spune lumea, pentru ca iti scoate fisa medicala din sertar si o pune pe masa doctoritei. Aceasta din urma soseste cu intirziere si imediat vad cum, la diferite rastimpuri, doamne distinse intra in cabinet pe alta usa si zabovesc acolo parca in ciuda celor care asteapta. Dupa trei ceasuri ajung sa intru in cabinet si, dupa alte citeva minute, ies victorios, avind in mina trimiterile pentru Policlinica. Greul insa abia incepe, pentru ca ziua urmatoare se anunta de foc. Pe baza informatiilor obtinute tot de la vecina, pun din nou ceasul sa sune, dar de aceasta data la ora trei si jumatate dimineata. Strazile sint pustii si singura pata de animatie o gasesc tam