Oarecum întîmplătoare într-un articol în care aveam o cu totul altă temă, menţionarea ca termen de contrast a uneia dintre cărţile proteicului autor american Stephen Koch pare să-i confere acestuia un mini-statut de superstar intelectual - în România! Iată, de fapt ce scrisesem într-un "răspuns" la Scrisoarea către prietenii (săi) români a lui G.M. Tamás: "Extraordinara carieră făcută printre intelectualii români de o mediocră carte a americanului Stephen Koch, tradusă sub titlul Sfîrşitul inocenţei - carte ai cărei recenzenţi din ţara de origine a autorului, jurnalist şi scriitor de anvergură medie, semnalaseră că se bazează pe luarea premiselor drept concluzii (în varianta tipărită a apărut însă «certitudini», printr-un capriciu dactilografic, profit de ocazie pentru a face cuvenita corectură a unui evident nonsens - M.I.) -, descurajează, însă, pretenţiile de luciditate formulate indirect de G.M. Tamás" (Dilema, nr. 416). Replicile nu au întîrziat, cea dintîi, amicală şi ironică, dar nu mai puţin fermă, fiindu-mi dată de Alexandru Călinescu, prompt, chiar în următorul număr al Dilemei, nr. 417. Neavînd ambiţia de a deveni exegetul lui Stephen Koch şi, în definitiv, fiindu-i recunoscător lui Alexandru Călinescu pentru multiplicarea punctelor de vedere (recunoscător ar putea să-mi fie şi el - i-am oferit un subiect!), aş fi lăsat şi cartea şi autorul acolo unde stătuseră pînă acum: deoparte, în colecţia micilor curiozităţi. Fiindcă impresia cea mai puternică produsă asupra mea de cartea lui Stephen Koch e una fără legătură cu obiectul ei. Autorul reconstituie biografia unui bolşevic neamţ, Willi Münzenberg, găsit spînzurat în 1940 într-o pădure din Franţa. Moment în care, după mine, el îşi dă măsura: dacă nu s-a sinucis, conchide Stephen Koch, înseamnă că a fost asasinat. Am, recunosc, un gust niţel pervers pentru asemenea abisalităţi şi, din recolta cea mai