Dacă trăieşti într-un oraş turistic, sigur te năpădesc musafirii. N-ai ce face. Sînt minunaţi, numai că ei vin ca să se distreze. Vai de ficatul tău. Şi de munca ta. Dar e bine pentru poveşti. Musafirii fac totul ca să se revanşeze. "Dacă vii în Longmont, Colorado, oricînd, dar ORICÎND, trebuie neapărat să treci pe la noi". Cum să nu. Uite-acum. Singurul avantaj în a avea o agendă plină cu prieteni din locuri precum Longmont, ColoradoĘ este că, dacă vreodată trebuie NEAPĂRAT să te dai la fund, poţi să-i suni. Abbie Hoffman avea astfel de amici. Şi tot s-a sinucis. Prietenii din astfel de locuri depărtate sînt precum cărţile pe care nu le-ai citit niciodată, dar care îţi umplu rafturile bibliotecii. Într-o bună zi, îţi spui, cînd o să plouă o lună încheiată, am să le citesc. Slabă nădejde. Nu vei citi niciodată acele cărţi, nu-ţi vei vizita niciodată prietenii din Longmont. Şi, în fond, de ce stau ei la Longmont? Evident, esenţa ospitalităţii este însăşi ospitalitatea. Dacă aştepţi ceva în schimb, eşti o rîmă scîrboasă. Şi dacă eşti o rîmă scîrboasă, nu trebuie să recunoşti. Şi dacă nu-ţi plac oaspeţii, n-ar trebui să locuieşti la New Orleans, ci la Longmont. Nu trebuie să fii neapărat curvă ca să trăieşti într-un bordel, dar nici nu-ţi strică. Toată lumea din aşezămînt lucrează în beneficiul casei, fie că vrea sau nu. De Mardi Gras,Ę de Jazz Fest, de Halloween, de toate cele o mie de festivaluri de peste an, eşti de jurnă. Dar nu mă plîng. Ultimul val de musafiri care m-a năpădit era compus dintr-un sofisticat şi amuzant poet britano-american, Simon Pettet, şi adorabilele sale prietene din Italia, Francesca şi Catalina, care nu vorbeau o boabă de engleză. Italiencelor le plăcea să cînte tarantella. Dave Brinks, care le-a găzduit, a mijlocit o apariţie scenică a trio-ului la Dragon's Den. Simon a citit din liricele sale poezii de dragoste, iar italiencele au cî