Săptămîna trecută am ratat o comemorare la care ţineam, dar recuperez. 24 martie este data de naştere a unui program de radio care pentru mine constituie un fel de religie. Fiind un fiu al ţării unde "las că merge", mai sînt şi săptămîni în care nu ascult predica. Dar rar. Programul este Letter from America, durează 15 minute şi este difuzat de BBC World Service la fiecare sfîrşit de săptămînă. Pînă aici nimic deosebit, numai că acest program este difuzat, săptămînă de săptămînă, din anul 1946. Aţi citit bine, acest program funcţionează de peste 55 de ani! Mai mult decît războiul rece şi aproape cît tranziţia. Poate că nici acest lucru nu vă convinge, deşi vă pot informa că nici un alt program de radio din lume nu s-a apropiat de această respectabilă longevitate. Să adaug că formatul "Scrisorii" a rămas şi el neschimbat în tot acest timp. Este drept însă că e foarte simplu: un domn englez rosteşte măsurat un eseu despre America, încercînd să lumineze audienţa britanică şi, în general, ne-americană despre meandrele, cotloanele şi culisele Lumii Noi. Lumea politică sau culturală, socială sau etnică. Fără muzică, fără cortine, formula de introducere este "Bună seara". Să mai adaug (apoteotic) că expeditorul "Scrisorii din America" este şi el acelaşi din 1946! Numele său - Alistair Cooke. Îl ascult de prin anii '80, cînd descoperisem Serviciul Mondial printre paraziţii undelor scurte. Îmi reîncepusem cariera de ascultător de radiouri străine după o pauză de mai mulţi ani. Pur şi simplu nu mai găsisem pe nimeni care să mă ţină în faţa aparatului aşa cum reuşise Cornel Chiriac. Fără el undele scurte păreau lungi, iar vocea umană un atentat la adresa rockului. Ascultam atunci mult rock, într-o nemişcare oximoronică (dat fiind caracterul muzicii). Stăteam lipit de aparat, navigînd printre şuierături şi bruiaje, cu atenţia cu care vor fi ascultat francezii versurile lu