Vîrstnicii, în opinia doamnei Aurelia Curaj, doctor geriatru şi preşedinta fundaţiei Geron, fac parte dintr-un segment al populaţiei defavorizat prin condiţia socială. Sigur că există şi o patologie a vîrstei, dar acesteia i se adaugă problematica socială: sărăcie, singurătate, abandon, abuz. Fundaţia Geron, înfiinţată în 1991, oferă vîrstei a treia servicii în comunitate, păstrîndu-i cît mai mult la domiciliu şi drept alternativă la instituţionalizare. Criteriile pe baza cărora Geron acceptă persoane în vîrstă în programele sale sînt foarte simple: ele trebuie să locuiască în sectorul V, pentru ca personalul fundaţiei să-i poată vizita mai des şi mai uşor, şi să aibă peste 60 de ani. Desigur că în rîndul acestor persoane sînt depistate foarte multe cazuri sociale - care sînt apoi luate în considerare şi urmărite. Cererile bătrînilor care li se adresează se limitează, deocamdată, la nevoile de supravieţuire: bani, hrană, îngrijire personală (baie, alimentare, tratamentul escarelor). Majoritatea asistaţilor nu se gîndesc, încă, la cum să-şi ocupe timpul liber, la activităţi din sfere mai puţin fiziologice; se mărginesc să supravieţuiască. Unii dintre ei se confruntă cu probleme somatice; aici predomină accidentele vasculare, cerebrale, cu imobilizare, pentru care se face recuperare; alţii, cu dificultăţi psihice, de tip demenţă, depresie, sînt ajutaţi să-şi menţină un anumit status mental. De cei mai mulţi dintre ei nu se ocupă nimeni, pentru că familia ori nu locuieşte cu bătrînul respectiv, şi nu are timp să vină, ori, pur şi simplu, l-a abandonat. Cele mai grave situaţii sînt cînd vîrstnicul este chiar abuzat de ai lui: familia i-a luat casa, şi l-a lăsat în plata Domnului. Uneori îi mai este permis să stea în propria locuinţă, dar în nişte condiţii

care să-i grăbească sfîrşitul, şi, astfel, casa să se elibereze. Nu doar rudele fac acest lucru, ci şi