Cetăţeanul german Adolf
Armbruster, 59 de ani, (...),
a decedat, însă, pe loc .
(ziarele din 19 martie a.c.)
Ryszard Kapuscinski, autorul romanului-documentar Împăratul (cu plecarea în personajul Haile Selassie, faima Etiopiei,) vorbeşte undeva* despre "handicapul societăţilor istorice": anume, avatarurile acelor societăţi în care totul pare ca fiind deja cunoscut dinainte, datorită unei hipersensibilităţi a memoriei colective; aceste societăţi, îmbibate de propriul trecut, sînt adesea incapabile să-şi gestioneze prezentul sau să-şi apropie viitorul. Deşi contemporane, ele se simt mai bine într-un trecut mereu reinventat din necesităţi diverse, trăind şi gîndind după regulile acestui trecut metamorfozat - adică viitorul nu trezeşte în ele nici o emoţie, energiilor lor fiind încă focalizate pe trecut. Aparent, trăim într-o asemenea societate. Din păcate, oricît de intens ar fi invocate numele lor, Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare nu vor (re)veni vreodată pentru a mătura străzile Valahiei sau Moldovei, după cum cutez a crede că nici Matei Basarab nu va desfunda rigolele inundate de prima ploaie; şi nici Vlad Ţepeş, oricît de mare pentru el fi-va preţuirea noastră, nu va dezmembra vreo reţea a traficanţilor de carne vie şi rujată. Aceste mărunte lucruri trebuie făcute de către românii de azi, nu de cei de alaltăieri. Altfel, eroii sînt vioi: ei au populat cu deplină imparţialitate fantasmele electorale ale ambelor "regimuri" recente - acel Al. Ioan Cuza din Ruginoasa domnului Constantinescu era, bănuiesc, acelaşi cu recentul Domn unificator şi dansator al domnului Iliescu, după cum acei ţărani strînşi mai an de către senatorul Lupu şi acel Tudor Vladimirescu pomădat şi apretat la sfîrşit de martie de către liderul Mischie de Gorj par a fi fost scoşi din aceleaşi cutii de păpuşele Barbie reciclate. Maselor le place, alegătorii asta vor, să
