Aseară am intrat să mă spăl pe mîini. La KFC. Pentru neiniţiaţi, locul de unde iei pui făcuţi americăneşte să-i mănînci româneşte. Mergeam la "Tigru şi Dragon", mi-era foame. Toaleta KFC, una dintre cele apoase. Bălţi peste tot, cu hîrtie igienică înmuiată şi săpun prelins, pe chiuvete, ioc, în locurile special amenajate. Bărbatul din faţa mea se uita în oglindă. Îşi dăduse cu mîna prin păr. Apa încă îi picura şi un fir de păr îi curgea spre nas. A ieşit. Încerc săpunul lichid să văd ce-mi oferă. Ultimele picături mi se aştern în palmă. Chiuveta de lîngă mine se ocupă. Nu prea îmi place să mă uit în oglinzile publice... de obicei, întîlnesc figurile altora. Omul se uita ticăit la propria-i figură. Un fel de criză de identitate, cred. Dar mîinile lui iau apa din chiuvetă şi fac o frizură creaţă. Cu creasta asta iese pe uşă, spunînd: "io-l găsesc". Replica nu-mi răspundea nici unui gînd, aşa că răspunsul a venit dinspre toalete. "Nu-mi vine." Ies. E momentul să explorez cu amintirea şi alte locuri similare. Cinema "Studio". Aflate la subsol, uşile stau deschise mereu. Pe ele, figuri decupate din revista Cinema ,
seria veche. Sper, actori de mîna a doua, stîngă, bărbaţi, dreapta femei. Se intră pe acelaşi culoar. Cînd la femei e coadă, se blochează accesul către bărbaţi. Şi cînd nu e coadă la femei? Pe o asemenea coadă, în toaleta bărbaţilor era tihnă. Rula "Wonder Boys". Astfel, triumful unui rîgîit n-a putut fi stăvilit de efectele sonore ale filmului, ce merita Oscar nu doar pentru muzica lui Bob Dylan. Bistro-ul "Athénée" înghesuia pînă acum vreo lună ambele sexe într-o cămăruţă, spre care te urcai pe o scară scîrţîitoare. Îţi afla oricine ascensiunile. Două femei ocupau spaţiul. Greu să te strecori. Ce manevre să fac? Mă strecor, nu ştiu cum să-mi acopăr propriile zgomote. Zilele trecute, situaţia se schimbase... bărbaţii urcă, au spaţiul prima pe st
