Ce-i un "fost"? Ce-i o "fostă"? Cîndva, se spunea aşa - fără substantiv determinat - despre persoanele din clasele aşa-zis "burgheze", deposedate de regimul comunist: oameni ceva mai în vîrstă, păstrînd salvate prin casă cîteva resturi lucioase din lucrurile de pe vremuri, păstrînd în purtare cîteva din manierele mai civilizate de altădată şi păstrînd în minte cîteva amintiri despre o altă lume, ceva mai normală. Dar odată cu trecerea timpului, cinul "foştilor" a sporit: vechi demnitari din anii '50, căzuţi din graţia lui Ceauşescu şi incapabili să redevină "civili", apoi după 1990, în general demnitarii regimului comunist, ajuns şi el "fost". Dar "foştii" s-au înmulţit în anii aceştia nemăsurat: foşti muncitori ieşiţi în şomaj, foşti ingineri deveniţi patroni sau jurnalişti, foşti proprietari încercînd din răsputeri să-şi obţină casele, foşti deţinuţi politici, foşti securişti, foşti istorici ajunşi analişti politici, foşti activişti PCR ajunşi oameni de afaceri prosperi sau politicieni; să mai amintim şi de foşti miniştri ai fostelor guverne, de foşti parlamentari ai fostelor legislaturi, de foşti dizidenţi, falşi foşti dizidenţi, de un fost preşedinte şi un fost monarh? Pe scurt, după 1990, o mare parte a populaţiei mature a devenit "fostă" (Numai marii borfaşi se pare că nu devin niciodată "foşti"!) Să ne mai mirăm atunci de controversele iscate de "fosta" Securitate şi de dosarele ei, ce pare să fi încadrat din plin această populaţie de "foşti" şi "foste"? Dar, desigur, mai ales printre oamenii politici, sînt foarte mulţi nevoiţi să se lupte cu "fostul" din ei, precum cu un spectru tăinuit bine în dosare secrete rechemate la viaţă de un necromant. Joschka Fischer, ministrul de Externe german, a dat, pasămite, peste un asemenea necromant, atunci cînd trecutul său de fost stîngist radical şi dedat la violenţe împotriva poliţiei a ieşit la lumină. Nici lui B