"(...) senatorul PDSR Adrian

Păunescu şi consilierul

preşedintelui (...), Ioan Scurtu,

au atacat deopotrivă, ieri,

(...) moda manualelor alternative,

lansată în regimul trecut ".

(Adevărul, 29 martie 2001, p. 8) Cît de uşor este să fii jignit îţi dai seama, cel mai adesea, la un minut după ce ţi se întîmplă. Miercuri 28 martie a.c., ajuns la Tîrgu Jiu, senatorul Păunescu le-a spus profesorilor de la Colegiul Naţional din oraş că manualele "alternative" apărute în 1999 sînt tocmai bune de produs tîrfe şi bodyguarzi cu creierele spălate. Toţi autorii de manuale pe care i-am întîlnit în ultimele două săptămîni s-au arătat oripilaţi de o asemenea impoliteţe camuflată în gafă premeditată. Ciudat: dacă în anii '80 ziaristul C.V. Tudor se chinuia să fie poet în stilul poetului Păunescu (pe care, de altfel, îl muşca de cot ori de cîte ori avea ocazia), acum AP se vrea "pamfletar" în stil CVT. În opinia mea, în cazul unui poet acest drum nu poate duce decît la ruină. După vara anului 1985, pe cînd Securitatea prefabrica rapoarte despre lenjeria intimă abandonată sub băncile stadioanelor care găzduiau cenacluri "Flacăra", poetul AP era jignit, în mod firesc, de asemenea aberaţii. Azi, readus democratic în situaţia de a se îmbăta cu greu explicabilul opium al puterii, poetul jigneşte la rîndu-i baritonal, jigneşte cu seninătate, jigneşte cu aplomb. Coautor al unui (bun, cred) manual de istorie opţional, mă simt jignit. Şi surprins. Potrivit ziarului, diatriba senatorului a avut acordul universitarului Ioan Scurtu. Aici vreau să fiu bine înţeles: nu sînt în măsură să dau lecţii foştilor profesori şi nici nu gust masochismul de a-mi ataca, din plictiseală, şefii (dl Scurtu fiind, în Universitate, şeful catedrei din care fac parte). Dar masochismul nu e la mine. Dl Scurtu este la rîndu-i coautor al unui manual opţional de-a XII-a (Ed. Petri