Interesanta poate fi pentru publicul larg lectura unei carti aparute recent la Casa de Editura Mongabit din Galati, Colectia Jurnalisti romani - Secolul XX, si intitulata "Intre Romania si glont", sub semnatura publicistului Mihai Vicol. O carte dedicata lui Ilie Ilascu, in paginile careia se regasesc cele mai multe articole scrise despre acest tragic caz al istoriei romanimii, articole aparute in presa romaneasca si cea straina.
Mihai Vicol, ziarist format la Iasi, a activat intr-o perioada si ca atasat-corespondent de presa in Basarabia, fiind atat la vremea aceea, cat si astazi, foarte aproape de dificila problema politica "Ilie Ilascu". De fapt, asa il socoteste si scriitorul Mircea Radu Iacoban, prefatatorul cartii si, in plus, volumul se deschide cu o scrisoare trimisa de catre Ilie Ilascu lui Mihai Vicol, in iulie 1998, in care se spune, printre altele: "Eu am ramas acelasi Ilie Ilascu cu aceleasi optiuni unioniste, s-a schimbat doar starea sanatatii; totusi, de acum e al saptelea an in celula condamnatilor la moarte".
Continutul cartii este, asadar, compus din articole de presa, interviuri, luari de pozitie pro si contra situatiei lui Ilascu, semnate de unii dintre cei mai importanti ziaristi romani ai momentului. In plus, prin parcurgerea ei se poate contura o imagine clara a situatiei reale a patriotului roman, atat pe chestiuni tematice ale condamnarii sale la moarte, cat si dupa cronologia desfasurarii lor.
"... In celula e frig, de fapt ca si in toate casele dumneavoastra. Mi-e foame, si voua tot asa, o stiu. Vreau libertate, putin aer curat, si voi tot asta doriti. Atunci prin ce ne deosebim noi: eu, cel condamnat la moarte, si voi, care parca traiti, parca nu? Ori si voi sunteti condamnati? Eu imi cunosc calaii. Dar voi?...", spune intr-un pasaj Ilie Ilascu, anticipand accentuarea declinului romanilor din Basarabia, produs nu c
