"Propunerea postelnicului se primi de toată lumea. Se prepară două trăsuri pentru dame. Zoe se sui într-o trăsură cu principesa şi cu Ranu, în cealaltă trăsură se urcă Elena cu Caterina. Alexandru şi George se urcară pe capra caleşcei. După două ore trăsurile intrară în Cîmpina; de aici luară către Brebu." Cam o sută patruzeci de ani mai tîrziu, într-o sîmbătă dimineaţă, Liviu (24) şi prietenii lui se pregăteau şi ei de plecare, dar nu cu trăsura, ci cu "dinozauru' lu' tata", o Dacie de prin optzeci şi ceva, şi cu Lada verde-praz a lui Lucian. Aceştia vor părăsi pentru o zi atmosfera prăfoasă din Drumul Taberei, căutîndu-şi fericirea pe Argeş în jos, pe un mal frumos, unde "ochim un loc bun, fără tufe sau alte necazuri d-astea, punem grătaru' şi îl ungem cu seu. Punem ceva iarbă uscată, nişte crăcuţe şi la urmă un buştean mai gros şi le dăm foc". Acolo se vor perpeli multe şi frumoase fleici de porc - "aia de vită nu-i bună, că se face greu" -, după care se aşează la bronzat mititeii. "Dup-aia o baie în Argeş, un badminton, mai facem o carte, căutăm un loc ferit şi mergem cu gagicile... ". Plăcerea de a "pune grătarul" nu ţine însă cont de vîrstă. Ajunge să treci o singură dată, vara, pe drumul spre Cabana Gura-Diham din Buşteni sau spre Poiana Ţapului ca să te convingi de acest "adevăr fundamental". Acolo este fieful mic-burghezimii grobiene şi agresive, unde bărbatul în slip răcoreşte cabanoşii de pe grătar cu Naţionalu', iar nevastă-sa, pe care abia o mai încape şezlongul, stă la soare, după ce s-a uns cu un ulei de plajă care o face să semene cu o focă sastisită. Radioului din maşina familiei, dat la maxim, îi pocneşte difuzorul de atîta Andre sau L.A., spre încîntarea copiilor care se zbenguie într-o Prahovă murdară-murdară, în care după-masă urmează ritualul spălării cu detergent a farfuriilor de plastic de unică folosinţă. Există totuşi pe lumea asta şi