Nu ştiu din ce pricină, o parte din lucrurile pe care le facem (sau nu) sînt denumite "activităţi de timp liber". De ce oare cînd faci piaţa se cheamă timp liber, iar cînd spui bancuri cu colegii de serviciu e muncă, e un mister. Abandonez chestiunea epistemică la acest stadiu şi (în timpul liber) deschid Barometrul de opinie publică (ultimul, realizat de CURS în noiembrie 2000 pentru Fundaţia pentru o Societate Deschisă). La capitolul Timp liber, oamenii au fost întrebaţi cît de des citesc ziare; ascultă radio; se uită la televizor; discută politică; citesc cărţi; fac cumpărături; merg la biserică; la cinematograf; la discotecă, bar, spectacole de muzică uşoară; la teatru, spectacole de comedie (astea nu-s tot teatru?), concerte de operă sau muzică clasică; la baruri şi restaurante; fac sport. Pînă în mai 2000, s-a înregistrat o (îngrijorătoare?) tendinţă de scădere a timpului acordat principalelor asemenea activităţi: proporţia celor care (ziceau că) citeau ziare aproape zilnic fusese în mai 1999 de 28%, în noiembrie 1999 de 24%, în mai 2000 de 19%; în aceleaşi perioade, proporţiile corespunzătoare pentru ascultatul radioului fuseseră 64%, 63%, 50%; pentru privit la televizor - 80%, 80%, 66%; pentru discuţiile politice - 15%, 13%, 11%; pentru cititul cărţilor - 14%, 10%, 9%. Ei bine, lucrurile s-au mai redresat în noiembrie 2000, cînd citeau ziare aproape zilnic 22% din adulţii români, ascultau radio 54%, se uitau la televizor 74%, discutau politică (numai?) 14% şi citeau cărţi (aceiaşi?) 9%. Explicaţii ar fi multe, una e că în mai 2000 era tare frumos afară (de aceea, poate, proporţia celor care făceau sport măcar o dată pe săptămînă în luna mai era de 9%, şi în noiembrie de numai 6%). Dincolo de aceste suişuri şi coborîşuri, mă gîndesc că una e să-ţi petreci timpul liber la televizor şi alta - făcînd sport, la discotecă sau cu o carte în mînă. E (vorba soc